Preotul profesor Alexandru Moraru din Cluj a fost plătit de Securitate pentru notele sale informative şi trimis la studii la Oxford.
Pe 15 martie 2011, Patriarhul Daniel i-a conferit Crucea Patriarhală, cea mai înaltă distincţie acordată de Biserica Ortodoxă Română, pentru "importanta contribuţie la viaţa Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania". Cu doar câteva săptămâni înainte, CNSAS trimitea la Curtea de Apel Bucureşti o notă de constatare pe numele lui Alexandru Moraru, care arată că bazele impresionantului CV al preotului care astăzi este un important profesor universitar la "Babeş- Bolyai", şef de catedră la Facultatea de Teologie, au fost puse înainte de ’89, în perioada relaţiei sale de colaborare de 16 ani cu Securitatea.
Cu aprobarea serviciilor secrete, preotul Moraru şi-a desăvârşit studiile la Oxford şi şi-a asigurat un trai mai bun pentru el şi familia sa. Recunoaşte acest lucru cu sinceritate. "Se pleca foarte greu atunci. Sunt sigur că, dacă nu aş fi colaborat, nu aş fi ajuns la Oxford", spune preotul Moraru.
Angajament "cu mâna tremurândă"
Colaborarea cu ofiţerii de securitate a început în 1973, când Alexandru Moraru (pe atunci Găină, Moraru fiind numele de familie al soţiei, pe care l-a preluat la căsătorie) era un tânăr absolvent al Institutului Teologic de la Sibiu ce s-a angajat ca pedagog la Seminarul de la Curtea de Argeş. Securiştii au considerat că le poate da informaţii despre "numărul mare de turişti şi delegaţii culturale" care vizitează mănăstirea şi despre "foşti condamnaţi contrarevoluţionari" cu care acesta intra în contact.
"Găină Alexandru s-a arătat deschis şi sincer în discuţii şi s-a declarat de acord să sprijine organele noastre în problemele ce ne interesează, fapt ce ne-a determinat să trecem la recrutarea sa. I s-a dat numele conspirativ «Dinu»", consemnau ofiţerii din Argeş în martie 1973.
Varianta preotului Alexandru Moraru despre propria recrutare este însă puţin diferită. "Am fost efectiv timorat, ameninţat că dacă nu colaborez mi s-ar putea întâmpla ceva mie sau părinţilor. M-am dus la un bun duhovnic de acolo, preotul celib Ioan Negruţu, care era directorul Seminarului şi făcuse puşcărie. Acesta mi-a zis că am două variante: să nu colaborez sau să colaborez pentru a nu-mi strica viitorul. Cred că dacă ar analiza cineva angajamentul meu, ar vedea că a fost scris cu mâna tremurândă, sub teroare", spune preotul Moraru.
Bilanţ: 74 de note informative în doi ani
Odată cu mutarea sa la Bucureşti în 1974, când a devenit doctorand la Institutul Teologic, Alexandru Moraru a fost preluat de ofiţeri din Bucureşti. Numeroasele note olografe din această perioadă semnate "Dinu", în principal despre colegii săi doctoranzi, arată că informatorul a căpătat încredere în ofiţeri şi le relata cu lux de amănunte discuţiile la care participa.
"S.N. critica în una din zile faptul că statul nostru a luat anumite măsuri în privinţa proprietăţii personale şi afirma că s-a ajuns prea departe încât şi bucata de pământ din curte să-ţi fie luată. Spunea el atunci că dacă se va continua cu măsuri de acestea o să se întâmple un dezastru mare în ţara noastră".
Despre un alt doctorand, R.T., "Dinu" turna în 1975, după slujba de Sfântul Dimitrie de la Patriarhie. "Referindu-se la afluenţa de credincioşi, a spus că se face mare propagandă că religia este liberă, însă părerea lui este că lucrurile nu stau chiar aşa (...) A început să mă întrebe dacă preşedintele ţării este un despot. A lăsat să se înţeleagă că ştie el ce ştie şi că nu mai are rost să mai continue discuţia, zicând «La-s că ştiu eu!»." (n.r. - greşeala apare în document).
Un alt "preferat" al informatorului era doctorandul Z.C., despre care a dat mai multe note. "E foarte necăjit că nu a luat examenele de bursă în străinătate. Dacă aveam noroc, a spus el nu ştiu pentru a câta oară, nu mă întorceam de unde m-ar fi trimis. Speră să se căsătorească vara aceasta, în speranţa ca aşa o să plece mai uşor peste hotare". Ca urmare a notelor lui "Dinu", ofiţerii au dispus ca Z.C. să fie "semnalat la Direcţia Paşapoarte", după cum au consemnat. În total, în doi ani, până în 1976, Moraru ar fi furnizat Securităţii 74 de note infomative. Atunci s-a mutat la Cluj, ca profesor la Seminar, şi a început o nouă etapă a colaborării sale, la fel de prolifică.
Recompense băneşti şi cadouri de nuntă
Deşi securiştii apreciau patriotismul care l-a determinat pe Alexandru Moraru să accepte recrutarea, din dosare reiese că relaţia sa cu Securitatea a fost una bazată şi pe interes material.
Astfel, încă din 1974, acesta a fost plătit de Securitate "pentru munca depusă" cu sume variind de la 50 de lei, ca începător, până la 800 de lei, în 1980, respectiv 1981, când devenise un informator rodat şi foarte eficient. Chiar şi cu ocazia căsătoriei, în toamna lui 1977, Securitatea a fost "atentă" cu acesta şi i-a făcut un cadou, cu chitanţă, de 300 de lei.
"Da, am primit bani, dar eu îmi amintesc că doar în perioada în care eram doctorand. Erau sume derizorii, dar eram foarte strâmtorat şi mi-au prins foarte bine", spune preotul profesor. "În perioada cât s-a aflat la studii în străinătate, a cooperat în condiţii corespunzătoare cu UM 0544, în legătura căreia s-a aflat." NOTĂ DE ANALIZĂ A SECURITĂŢII CLUJ, 22 iunie 1989
ÎNCREDERE
Securist invitat în casă pentru influenţarea soţiei
Atât înainte de a pleca la studii la Oxford, în 1979, cât şi după întoarcerea în ţară, una dintre ţintele lui "Dinu" la Cluj a fost inspectorul local pentru culte, Ţepeş Hoinărescu, a cărui viaţă privată făcea, se pare, deliciul ofiţerilor.
"S-a constatat de unii că tovarăşul inspector H.Ţ. (fragment protejat). R. şi doamna F. de la Arhiepiscopia Clujului, precum şi cu alte preotese care, prin asemenea mijloace, au lansat prin tovarăşul Ţ., pe soţii lor. Comportarea sa, după cum vedem, contravine întru totul spiritului şi moralei comuniste", îşi permitea informatorul o opinie personală la începutul lui 1978.
Câteva luni mai târziu, "Dinu" îndrăzneşte chiar să le sugereze ofiţerilor o strategie cu privire la inspector. "Din spusele cumnatei mele, M.A., am aflat că tovarăşul inspector teritorial H.Ţ. are (fragment protejat) pe nume E. din R.P. Ungară, care vine cel puţin de două ori pe an la Băile Felix, când inspectorul respectiv îşi petrece concediul de odihnă. Inspectorul este însoţit de fiecare dată de protopopul Bistriţei cu a cărui fată, pe nume D., acum divorţată (fragment protejat). Dacă tov. inspector este (...), oare aceasta (n.r. - fiica protopopului) nu poate avea o oarecare influenţă asupra lui şi să afle anumite lucruri de la el?".
Atât inspectorul de la Cluj, cât şi Gheorghe David, cel de la Bistriţa-Năsăud, judeţul în care s-a născut preotul Moraru, au fost denunţaţi pentru favorizarea cultelor neoprotestante "în schimbul unor frumoase sume de bani". Despre inspectorul de la Cluj, preotul Moraru îşi aminteşte cu neplăcere, zicând că "a fost autorul reţinerii în ţară" şi a "situaţiei soţiei".
"Trei ani nu m-a lăsat să plec cu bursa pe care mi-o acordase Consiliul Ecumenic al Bisericilor. Apoi, în ianuarie 1980, la câteva zile după ce am plecat, Hoinărescu i-a desfăcut contractul de muncă soţiei mele, care era bibliotecară la Seminar şi abia născuse prima noastră fetiţă", susţine Moraru. Din dosar reiese însă că soţia era cea care se împotrivea plecării sale, motiv pentru care l-a rugat pe maiorul Vasile Moise să o înduplece. "Am pus la punct legenda sub care să mă prezint, în sensul că sunt tovarăşul T. de la MAE. I-am spus soţiei lui Dinu cele stabilite cu el anterior", raporta apoi ofiţerul.
"I S-A PĂRUT SUSPECT"
Secretul corespondenţei, o bagatelă
Preotul Alexandru Moraru recunoaşte că a colaborat înainte de a pleca şi după ce s-a întors de la Oxford, dar susţine că ideea colaborării şi în perioada studiilor în Anglia este "o absurditate". Îl contrazice însă dosarul de circa 300 de pagini primit de CNSAS de la SIE.
Într-un raport din ianuarie 1979, se vorbeşte despre două întâlniri pentru pregătirea contrainformativă în care i-au fost prezentate "sarcinile aprobate de conducerea CIE", ocazie cu care "Dinu" le-a predat ofiţerilor o scrisoare ce-i fusese încredinţată de un funcţionar M. de la Patriarhie pentru a o transmite cuiva în străinătate.
"Întrucât numele expeditorului nu era al funcţionarului respectiv, lui Dinu i s-a părut suspect şi ni l-a predat. Din conţinutul scrisorii a reieşit intenţia de evaziune a numitului M.A. Am reţinut scrisoarea (...). Dinu a mulţumit pentru faptul că s-a evitat o eventuală compromitere a sa".
"În timpul cât s-a aflat în străinătate, Dinu a respectat instructajul efectuat, iar la înapoierea în ţară ne-a predat Tetraevanghelul lui Gavril Uric, manuscris românesc, exemplar unic, pictat pe pergament în anul 1429 la Mănăstirea Neamţ, identificat de sursă la Biblioteca Bodleiană din Oxford", evaluau ofiţerii câţiva ani mai târziu.
La întoarcerea în ţară, în 1980, Alexandru Moraru a continuat colaborarea, zice el, pentru a evita şicanele inspectorului de culte, reînnoind angajamentul în 1986.
Nu doar mediile ortodoxe erau în atenţia sa, ci toate celelalte culte. De pildă, în 1985, scrie un adevărat reportaj pentru Securitate despre vizita pastorului american neoprotestant Billy Graham, la Cluj. Rezistenţa unor preoţi greco-catolici face şi ea subiectul notelor informative ale lui "Dinu", care a "menţionat că în rândul acestora îl poate folosi cu succes pe socrul său, fost greco-catolic" (n.r. - preotul Onisie Moraru). În 1989, relaţia sa cu Securitatea devenise atât de apropiată încât a obţinut fără nicio problemă aprobare pentru a pleca împreună cu soţia într-un circuit în Occident, cu sarcini trasate pentru fiecare ţară.
DESPRE VICTIME
"Toţi au ajuns oameni bine"
"Am 63 de ani, cinci copii, sunt la apusul carierei, am un diabet de 16 ani, nu mă deranjează foarte mult acest dosar, pentru că nu mi-e jenă şi ruşine de ce am făcut în viaţă. Nimeni nu a avut de suferit, toţi au ajuns oameni bine", zice Moraru despre cei care apar în dosar.