Republica Moldova. Ieri, 8 august, conform deciziei Bisericii Ortodoxe Române, a fost ziua de pomenire a sfântului preot mucenic Alexandru (Baltaga) din Basarabia. Un sobor de preoți al Mitropoliei Basarabiei a oficiat slujba de tedeum pentru comemorarea martirului, care va fi canonizat, în 2025.
Slujba de pomenire a avut loc în Biserica „Sf. Ierarh Nicolae” din orașul Călărași, Republica Moldova, unde părintele mucenic a oficiat sfintele liturghii, timp de 54 de ani. În 1940, din acel locaș, Alexandru Baltaga a fost ridicat, întemnițat, agresat și deportat de NKVD. Ulterior, s-a stins într-un lagăr sovietic din Rusia. Decesul i-a fost provocat, în primul rând, pentru că a votat Unirea Basarabiei cu România.
Sursa foto: Arhiva RM/Preotul-martir Alexandru (Baltaga)
Singurul cleric din Sfatul Țării, votant al Unirii Basarabiei cu România
Pentru merite deosebite, Alexandru Baltaga a reprezentat preoțimea basarabeană în Sfatul Țării. La 27 martie 1918, alături de ceilalți deputați patrioți ai primului parlament de peste Prut, a votat pentru Unirea Basarabiei cu România.
Sfântul mucenic Alexandru Baltaga s-a născut la 14 aprilie 1861, în comuna Lozova, județul Lăpușna. A făcut parte dintr-o familie binecredincioasă din Basarabia, care a dat mulți preoți de o înaltă ținută morală, aproape de suferințele neamului românesc.
Alexandru Baltaga a fost supranumit patriarh al preoțimii din Basarabia. A fost unul dintre întemeietorii presei religioase românești de peste Prut. În 1940, când Basarabia și Bucovina au fost ocupate de URSS, părintele Alexandru Baltaga a refuzat să-și părăsească credincioșii. A rămas alături de ei și i-a încurajat, pentru a face față prigoanei care tocmai începea.
Sursa foto: Facebook/Călărași, RM: Tedeum de pomenire a sfântului Alexandru (Baltaga) din Basarabia
Supranumit patriarh al preoțimii basarabene
„În primele luni de ocupație sovietică (1940–1941), împreună cu alți foști deputați din Sfatul Țării, a fost arestat și părintele Alexandru Baltaga. A fost arestat de către colaboratorii secției raionale NKVD din Călărași, la 31 august 1940 și încarcerat în închisoarea din Chișinău.
Era acuzat că „în anul 1918 a avut o atitudine dușmănoasă față de Rusia Sovietică, a fost membru activ al Sfatului Țării, votând pentru dezlipirea Basarabiei de la Rusia Sovietică și alipirea la România, fiind răsplătit de Guvernul României cu 50 ha de pământ”, scrie pr. Ioan Lisnic, în lucrarea „Martiriul preoților Dimitrie și Alexandru Baltaga în anii de restriște 1917 și 1940”.
Sursa foto: Facebook/Biserica unde a slujit neîntrerupt martirul Basarabiei, timp de 54 de ani
A vrut să aibă dreptul să se roage și să învețe în limba maternă
Părintele-martir a mai fost acuzat de acordarea de ajutor „aripii reacționare a burjuaziei mondiale”, de luptă activă împotriva clasei muncitoare și mișcării revoluționare și de sabotaj contrarevoluționar. Conform aceleiași surse, pentru respectivele învinuiri „inculpații” erau pedepsiți de organele NKVD cu ani grei de temniță, inclusiv cu pedeapsa capitală, condamnare la moarte prin împușcare.
Potrivit unui comunicat al Episcopiei Basarabiei de Sud, „părintele Alexandru Baltag a mărturisit că tot ce a făcut, a făcut spre binele credincioșilor, care aveau nevoie să fie împreună cu frații lor români și să nu-și piardă dreptul să se roage și să învețe în limba lor maternă, fiind astfel păziți și de pericolul ateu de la răsărit. Auzind acestea, necredincioșii îl torturau și, în batjocură, îl provocau zicând: „Arată-ne pe Dumnezeul tău!”. Iar Sfântul, insuflat de Duhul Sfânt, a oferit răspunsul cel înțelept zicând: „Atunci când voi îmi arătați mintea voastră, atunci vi-L arăt și eu pe Dumnezeul meu!”.
Icoana Sf. Alexandru (Baltaga) din Basarabia
Martirizat de călăii neamului românesc
„Așa a petrecut în temniță Sfântul Alexandru, până la 22 iunie 1941, când Armata Română trece Prutul, pentru eliberarea Basarabiei. Atunci, pentru că bătrânul mărturisitor nu apucase să fie condamnat, a fost deportat în regim de urgență la închisoarea din orașul Kazan, în actuala Republică Tatarstan din Federația Rusă. Pe calea spre exil, mucenicul lui Hristos a fost supus multor chinuri.
El a suportat ocara, a fost bătut, dezbrăcat de haine, tras de barbă, în condiții greu de îndurat, dar pe toate le-a răbdat, rugându-se lui Dumnezeu să îl întărească în suferințe. Din cauza torturilor la care a fost supus, și-a încredințat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, la vârsta de 80 de ani, în închisoarea din Kazan, la 7 august 1941, fiind împodobit cu slăvită cunună mucenicească”, se mai arată în comunicatul Episcopiei Basarabiei de Sud.