Premiile Ioan Chirilă recompensează cei mai buni gazetari de sport şi dau şansa unui amator să devină jurnalist profesionist.
Răsplata e financiară. „În câţiva ani, cuantumul premiilor va creşte mult“, explică Tudor Chirilă. Dar recompensa e mai presus de bani.
„E vorba despre sportul adevărat, despre emoţie, despre scrisul frumos, pe care l-a împărţit, cu noi toţi, Ioan Chirilă, pe care trebuie să-l ducem mai departe“, spune fiul cel mic al cronicarului. EVZ: Tudor, ce aşteptări ai de la a treia ediţie a „Premiilor“? Tudor Chirilă: Iniţiativa de a cinsti memoria tatălui meu a apărut şi din dorinţa de a micşora tabloidizarea cu orice preţ, de a atrage atenţia asupra dimensiunii vârtejului în care sunt atraşi gazetarii. Ioan Chirilă a fost un moment de referinţă în jurnalismul românesc. Noi asta vrem să transmitem: încă se mai pot scrie poveşti în presă, există viaţă, există sport dincolo de ştirile de senzaţie. Ştii ce lipseşte? Ce? Nu se mai regăseşte dragostea faţă de sport. Tata a iubit sportivii şi ei l-au iubit. Astăzi, sportivii sunt disecaţi şi atât. Se scrie cu maliţiozitate, tata era ironic, niciodată maliţios. Asta ţine de un olimpianism al marilor suflete. Oricum, premiile cresc în notorietate an de an şi cred că devin uşor-uşor un sistem de referinţă anual pentru gazetarii de sport. La primele ediţii aţi fost criticaţi, câţiva jurnalişti au refuzat să participe... Şi criticile şi laudele arată un singur lucru: că evenimentul acesta n-a trecut indiferent. Noi am fost transparenţi. Regulamentul ediţiei 2007 e postat pe site (www.ioanchirila.ro) din august. De la an la an, am extins aria instituţ iilor media care fac nominalizări. Am ales un juriu de elită. Nu cred ca e corect să pună cineva la îndoială probitatea mea morală. A Iarinei Demian. În mod absurd. Ce-am câştiga noi, nedreptăţind pe cineva dintr-o breaslă în care nu avem niciun interes? Ce-ar fi spus maestrul Ioan Chirilă dacă ar fi văzut cum au decurs Galele anterioare? „Hai, măi copii, fiţi serioşi…“. Tata era un om extrem de modest, de generos, şi tocmai de aceea e nimerit ca aceste premii să îi poarte numele. Spuneţi-mi un alt nume pe care premiile oferite gazetarilor de sport ar fi putut să îl poarte! Eu vreau ca, pe 26 noiembrie, să bem împreună un pahar de şampanie, să ne amintim de Ioan Chirilă. Să fim fericiţi într-o luni de noiembrie... Şi anul acesta „Premiile“ au secţiune dedicată celor care vor să devină gazetari de sport. E cel mai important proiect al nostru. „Talentul anului“ se adresează celor care vor să scrie, care au un vis. Peste zece ani vreau să mă uit în urmă şi să văd că „Premiile“ au dat măcar zece ziarişti noi, talentaţi, care scriu altceva, altfel… IARINA DEMIAN „Orgoliile jurnaliştilor sunt mari şi nocive“ Actriţa Iarina Demian, soţia marelui cronicar, speră că a treia ediţie a Premiilor Ioan Chirilă va fi cea mai reuşită: „E o lege nescrisă a teatrului: al treilea spectacol este cel mai bun. La primul sunt emoţiile prea mari, al doilea nu mai are strălucirea primului, pentru că eşti prea sigur pe tine, al treilea este cel mai bun. Sunt obişnuită cu orgoliile artiştilor, dar nu mi-am închipuit că cele ale jurnaliştilor sportivi sunt infinit mai mari şi mai nocive.“