Cel mai important eveniment teatral al ultimilor ani, spectacolul „Rinocerii“, după piesa cu același nume a marelui scriitor de origine română Eugene Ionesco, este montată la Craiova, în premieră națională, de marele regizor Robert Wilson.
Nominalizat „Pulitzer” pentru dramaturgie, regizorul Robert Wilson a fost declarat de New York Times cel mai avangardist om de teatru din Statele Unite şi chiar din lume.
Premiera spectacolului „Rinocerii” va avea loc la Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova în ziua de 2 iulie. „Rinocerii” vor urca pe scena Naţionalului craiovean şi pe 3 şi 4 iulie. Toate spectacolele se joacă de la ora 19.00.
Biletele pot fi procurate de la agenţia teatrală sau online, accesând www.tncms.ro/bileteportal.php. Pentru avanpremierele din zilele de 30 iunie şi 1 iulie preţul unui bilet este unul promoţional, de 50 de lei, pentru orice categorie. Pentru premiera din 2 iulie preţul unui bilet categoria I este de 100 de lei, categoria a II-a 80 de lei, categoria a III-a 60 de lei. Pentru reprezentaţiile din 3-4 iulie, preţurile biletelor sunt de 80 de lei categoria I, 60 de lei – categoria a II-a, 50 de lei – categoria a III-a, 40 de lei – pensionari, elevi, studenţi.
Publicul a fost invitat să vadă „Rinocerii” duminică, când a avut loc avanpremiera spectacolului, dar şi în zilele de luni, 30 iunie şi marţi, 1 iulie.
Cine este Eugen Ionesco
Eugen Ionescu (n. 26 noiembrie 1909, Slatina - d. 28 martie 1994, Paris), cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, conform ortografiei franceze, a fost scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze (fotoliul nr. 6). Obișnuia să declare că s-a născut în anul 1912, ori din pură cochetărie, ori din dorința de a crea o legătură între nașterea lui și moartea marelui său precursor Ion Luca Caragiale.
Prima lui piesă de teatru, La Cantatrice Chauve ("Cântăreața cheală") a fost reprezentată la 11 mai 1950 la Théatre de la Huchette în regia lui Nicholas Bataille, pusă în scenă la sugestia doamnei Monica Lovinescu, cea care la București urmase cursurile Seminarului de regie și artă dramatică a lui Camil Petrescu, fiind primită cu răceală de public și de critică. Piesa relua o alta, scrisă în limba română, și intitulată Englezește fără profesor, publicată din nou în limba natală abia după 1990. Piesa se va impune treptat după ce o serie de mari oameni de cultură francezi scriu articole entuziaste despre ea și va deveni cea mai longevivă piesă a acestui mic teatru parizian, Théatre de la Huchette, a cărui sală era comparabilă cu cea a Teatrului Foarte Mic de la noi. Urmează o perioadă foarte fecundă, în care autorul prezintă, an de an, câte o nouă piesă. Sălile de teatru rămân goale, dar treptat începe să se formeze un cerc de admiratori care salută acest comic ivit din absurd, unde insolitul face să explodeze cadrul cotidian.
Ionesco, membru al Academiei Franceze
Teatrul cel mai de seamă al Franței, La Comédie Française, prezintă în 1966, pentru prima dată, o piesă de Ionescu, Setea și Foamea și apoi piesa Regele moare. Anul 1970 îi aduce o importantă recunoaștere: alegerea sa ca membru al Academiei Franceze, devenind prin aceasta primul scriitor de origine română cu o atât de înaltă distincție.
Opera lui Eugen Ionescu a constituit obiectul a zeci de cărți și sute de studii, teze de doctorat, colocvii internaționale, simpozioane și festivaluri. Criticii disting, în general, două perioade sau maniere ale teatrului ionescian. Prima cuprinde piese scurte, cu personaje elementare și mecanice, cu limbaj aberant și caracter comic predominant: Cântăreața cheală, Lecția, Scaunele și altele. A doua încadrează piese ca Ucigaș fără simbrie, Rinocerii, Regele moare etc., în care apare un personaj principal, un mic funcționar modest sau rege visător și naiv, cu numele de Berenger sau Jean. În aceste piese acțiunea și decorul capătă importanță, limbajul este mai puțin derutant și comicul este înlocuit progresiv cu tragicul. Temele predominante sunt singurătatea și izolarea, falsitatea, vacuitatea. Obsesia morții este marea forță motrice a operei lui Eugen Ionescu, de la moartea gândirii și a limbajului la moartea neînțeleasă și neacceptabilă a individului. Prin ce minune, atunci, geniul autorului creează în mod paradoxal comicul? Nici didactic, nici moralizant, antisentimental și anticonvențional, teatrul lui Ionescu este un teatru-joc, un joc adevărat, deci liber și straniu, pur și sincer, provocator, un lanț pasionant, vertiginos și în toate direcțiile. De fapt, comedia și tragedia se împletesc necontenit: drumul luminos de comedie devine drumul spre întuneric, spre moarte.
Cu ocazia centenarului nașterii scriitorului, în anul 2009 opera lui Eugen Ionescu a fost celebrată în mod oficial în întreaga lume, la propunerea României și a ambasadorului acestei țări la UNESCO, criticul literar profesor Nicolae Manolescu. Autorului i-au fost consacrate numeroase manifestări culturale, atât în țară, cât mai ales în străinătate.
Cu această ocazie, fiica sa, Marie-France Ionesco, posesoare a drepturilor de autor, domiciliată la Paris, a protestat puternic împotriva prezentării lui Eugen Ionescu drept autor român, argumentând că toate piesele sale au fost scrise în limba franceză.(sursa: Wikipedia)
Foto3. Mormântul lui Eugen Ionescu / Eugène Ionesco, în cimitirul parizian Montparnasse.