Întreaga comunitate internaţională este cu ochii pe Siria, unde protestele declanşate la începutul anului s-au transformat într-o revoltă antiguvernamentală de amploare, soldată cu mii de morţi. EVZ vă prezintă spovedania "teroristului" Ahmed Hamade, un mercenar acuzat de regimul preşedintelui Bashar al-Assad că a ucis manifestanţi îmbrăcat în uniforma Securităţii siriene.
Mic de statură, aproape sfrijit. Doar ochii iscoditori, atunci când crede că nu e băgat în seama, arată că în spatele frunţii teşite se întâmplă totuşi ceva. "Eram la restaurant cu un cunoscut. Acesta mi-a propus să facem împreună contrabandă cu motorină în Liban. M-a plătit pe loc cu 350.000 lire siriene."
Suma, aproximativ echivalentul a 7.000 de dolari, reprezintă şi pentru omul obişnuit o adevarată avere, cu atât mai mult pentru hamalul Ahmed, cel pentru care absolvirea a două clase în satul de origine a constituit mai mult un act de caritate din partea dascălilor, decât rezultatul dorinţei sale de a se instrui într-un fel pentru viaţă. Rechizitoriul a reţinut în sarcina lui Ahmed Hamade, în afara de uciderea a zeci de oameni şi activitatea de diversiune, el fiind îmbrăcat în momentul atacurilor în uniforma forţelor de Securitate, pentru a crea impresia că aceste forţe ale statului sunt responsabile de omorurile care au însângerat Siria în ultimele şapte luni.
"Abia după ce am luat banii şi am început să cheltuiec din ei mi s-a spus ce trebuia să fac de fapt. Am acceptat imediat şi am început treaba!". Aşa a debutat în activitatea de ucigaş plătit.
Toate drumurile duc spre Televiziune
Iniţial, am crezut că vom vizita o închisoare de maximă securitate, dar, cu câteva momente înainte de ora stabilită, am aflat că întâlnirea se va desfăşura în "inima media" a Damascului. Cu alte cuvinte, dacă nu mergem noi la deţinuţi, vin aceştia la noi. E o premieră şi pentru autorităţile siriene să aducă un deţinut în sediul televiziunii.
Doar că Ahmad a mai făcut asta, dar numai o dată şi fără a răspunde la întrebări. A fost doar prezentat naţiunii ca să se vadă că au existat terorişti. Cam ca la noi în decembrie '89, dar fără scatoalcele şi invectivele abia născuţilor revoluţionari dâmboviţeni: "La început am primit misiunea să mergem într-un sat din apropiere, unde se desfăşura o manifestaţie de stradă. Ne-am dus cu taxiul şi, imediat ce i-am văzut, am deschis focul. Eram îmbrăcaţi în uniforme militare şi aveam puşti ruseşti. Apoi am plecat fiecare la casa şi la treburile lui." Povesteşte fără nicio tresărire. Mai mult, ţine microfonul cu dexteritate, la înălţimea regulamentară, ridicându-l sau coborându-l de câte ori este cazul. Pare că se află la un cenaclu literar artistic sau la un grup de terapie şi ne împărtăşeşte din experienţele lui. Atacul de care tocmai a amintit s-a soldat cu 13 morţi.
Comanda pentru crime venea prin sms
"Apoi, după câteva ore, continuă Ahmad povestea, şeful grupării a primit un sms. Eram trimişi iar la lucru, într-un alt sat, unde se găsea o maşină cu militari. Am atacat-o şi pe acesta şi ţin minte că am luat toate armele şi uniformele care se aflau acolo".
După alte câteva minute au mai primit un mesaj pe telefonul mobil. Suma fabuloasă încasată, dar şi instinctul de ucigaş nu le dădea prea mult timp liber la dispoziţie. De data aceasta, era un microbuz plin cu civili, în special muncitori care se întorceau din Liban după o zi de muncă: "Am deschis focul, îmbrăcaţi o parte dintre noi în uniforme şi cealaltă parte în civili. I-am omorât pe toţi". Adică 30 de victime din rândul civililor. 30 de morţi.
Omul, despre care autorităţile siriene spun că e "terorist", dar despre care mai corect ar fi să se spună că e mercenar, sau, aşa cum însuşi admite, "criminal plătit", pare că se simte bine în faţa presei. Nicio tresărire pe faţă, aşa cum probabil că nu a fost nicio tresărire nici când a tras. Parcă ar vorbi despre iubita lăsată acasă. Doar ochii şi-i ascunde, refuzând să privească interlocutorul în faţă. În permanenţă se uită spre oficialul care asistă la discuţii. Imperturbabil şi el. Cu o singură excepţie, atunci când deţinutul s-a încurcat groaznic în ceea ce priveşte data arestării. "Trebuie să aveţi în vedere că are doar două clase primare", a spus oficialul. Şi atunci ne-am dumirit că omul a fost arestat iniţial în timpul unei "acţiuni", încarcerat în arestul de chirpici al postului de poliţie din sat, de unde, evident, a evadat aproape imediat. Apoi nu numai că s-a "ascuns" acasă, dar a şi fost arestat de la locul de muncă. "Tu esti…" "Da, am răspuns, şi m-au umflat!", continuă odiseea unui terrorist acuzat de omorârea a zeci de oameni.
"Banii? S-au dus pe distracţie şi restaurante"
Prima impresie pe care ţi-o face Ahmad este aceea că, în drum spre interviu, a dat o tură prin bazaar şi s-a îmbrăcat "ştoc", cum se spune la noi. Treningul e imaculat, fără nicio umbră de mizerie, aşa cum sunt şi tălpile de la pantofii albi sport. Pentru un "muncitor cu cârca" are o constituţie fragilă, de parcă ar căra baxuri de cutii de chibrituri şi nu găleţi cu molz. La fel şi mâinile, fără a părea tocmai ieşite de la o şedinta de manichiură, pot atrage invidia oricărui coleg de meserie din orice ţară occidentală. "Dar cu banii ce ai facut?" "I-am cheltuit pe restaurante, pe băutură…" "Banii pe care îi câştigai la muncă nu îţi ajungeau?" "Nu! Mi-au dat banii ăştia, eu i-am luat. Decât să fur de la tata, mai bine omoram un om." Este tipul de declaraţie pe care crezi la început că n-ai auzit-o. Sau că nu ai înţeles-o bine, că nu poate fi aşa. Şi totuşi, în cazul lui Ahmad este, din păcate, purul adevăr.
"Şi acum ai face la fel?" "Nuuu!", răspunde. "Când ţi-ai dat seama că ai greşit?" "În momentul în care Securitatea m-a prins." Întrebarea firească ce ar fi trebuit să conţină dialogul este "Când? Prima oară sau a doua oară?" Dar privirile deţinutului şi ale oficialităţilor iritate de neclarităţile legate de evenimente, arest, evadare şi reîncarcerare arată că "spovedania" a luat sfârşit. CORESPONDENŢĂ DIN DAMASC