Pe bune, gazetarii au fost cumpărați de Ludovic Orban? Cum au fost cumpărați? Prin faptul că Guvernul achită spațiul pe care îl ocupă în media cu, citez din titlul OUG nr. 63 din 7 mai 2020, „campaniile de informare publică în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea COVID-19”. Dacă Guvernul plătește spațiul consumat, însemnă că jurnaliștii sunt mituiți? Este argumentul pe care l-am adus tuturor acuzațiilor prostești, aduse jurnaliștilor care și-au sfătuit publicul la grijă maximă față de ei înșiși și cei din jurul lor în toată această perioadă nenorocită.
În ciuda oricăror temeri și îndoieli pe care le-ar fi avut, ziariștii, cei mai mulți dintre ei, majoritatea lor covârșitoare, au fost foarte corecți și responsabili. Au ținut cont doar de ceea ce au aflat de la specialiștii epidemiologi și infecționiști, de la medici în general. Au luat la disecat informațiile și știrile „negaționiste”, să le zic așa, au dovedit că-s minciuni, parte a unui arsenal de dezinformare care, dacă ar fi prins, ar fi adâncit dezastrul, ar fi sporit cifrele morții.
Au demonstrat că „doctorul Bulă, reputat savant american”, este doctor în teologie, fost soldat-felcer în armata SUA, șaman vindecător de cancer cu apă rece, au arătat că nu știu ce specialist al OMS nu a declarat deloc că Suedia a fi un model de urmat la nivel planetar, au mediatizat pericolele și modul lor de combatere așa cum erau ele semnalate de specialiști, pe măsură ce aceștia le înțelegeau și le găseau metode de contracarare, au prezentat profesionist și elocvent cazuri în măsură să contureze dimensiunea pericolului pe înțelegerea oricărei minți întregi cât de cât.
În tot timpul ăsta, o oarecare parte a publicului i-a huiduit pe jurnaliștii din această categorie. Din prostie crasă, din dorință de popularitate în zonele ignorante, din calcul electoral pentru alegerile locale și parlamentare care urmează în toamnă, o serie de cetățeni dispuși să transforme orice emoție publică în capital propriu i-au acuzat pe ziariștii atenți la pericolul social imens, de cea mai gravă faptă cu putința pe care o poate comite un jurnalist: aceea de a scrie împotriva conștiinței și a convingerilor sale. Ce ar fi fost dacă acești jurnaliști ar fi făcut precum acești imbecili, ar fi spus că „totul este o vrăjeală a Ocultei” și ar fi îndemnat lumea să lase la o parte orice precauție?
Ce ar fi fost își poate imagina orice om cu aparatul rațional în funcțiune. Nici nu este greu, dacă ținem cont de faptul că cei care îndemnau la așa ceva sunt foarte atenți să respecte prevenția în privința lor și a familiilor lor. Una spun pe rețele de socializare, alta fac atunci când ies din case. Cu unul dintre ei m-am întâlnit la „Mega”, eu doar cu o pungă pe mână, ca să nu ating direct produsele, el echipat ca Matt Damon în „Contagion”, ca Vader, în „Războiul Stelelor”. Seara, la un post de televiziune, făcea mișto de „istericii pandemiei”. Exact ca și în subiectul „Vaccinuri”. Ei, familiile lor, copiii și nepoții lor sunt vaccinați, au fișe medicale din care rezultă asta clar, dar în public îndeamnă lumea, nu cumva să-și vaccineze copiii, că fac autism și le cresc mânuțe de aluminiu.
Așadar, în ciuda găleților cu mizerii deșertate în capul acestor jurnaliști, ei și-au văzut de misiunea lor, aceea de a fi cu gândul la viețile semenilor lor, în ignorarea opiniei dezaxate, absolut fasciste, potrivit căreia „nu este nimic grav, nu mor decât bătrânii și cei care mai suferă și de alte boli”.
Pe cine avem lângă noi în această bătălie? În afară de medicii de la care ne luăm informațiile, pe nimeni! Nu mă credeți? Priviți poza în care niște miniștri ai Cabinetului, în frunte cu premierul Ludovic Orban, trag din țigări, trabuce și pahare cu băuturi alcoolice, în sediul guvernului, în sfidarea tuturor prevederilor legale elaborate și ordonate de ei înșiși. Doar o scăpare omenească? Nicidecum! Este vorba despre atitudinea pe care o au față de cetățenii ale căror destine le decid. Este una de nepăsare. Dacă le-ar păsa, ar fi solidari cu aceștia, nu deasupra lor. S-ar simți datori să se supună primii rigorilor și privațiunilor pe care le-au decis, le-ar fi rușine să facă altfel.
De la președintele Klaus Iohannis, care le vorbește românilor cu „voi” și le face cu degetul ca unor copii de grădiniță, și până la membrii guvernului care nu dau doi bani pe legile impuse populației cu prețul a sute de milioane de euro amenzi, poporul român nu are parte decât de dispreț din partea conducătorilor lui.