Femeile se dau în vânt după blănuri și bărbații după preparatele vânătorești. Cu toate astea mulți snobi strâmbă din nas când vine vorba de vânătoare, cea mai veche ocupație din lume. România are vânat cam cât toată Europa la un loc. La noi urșii coabitează cu oamenii, iar în Elveția ultimul exemplar a fost vânat în 2013. În Germania a dispărut din 1835! De cerbi și lupi nici nu mai vorbim. De ce să nu ne mândrim cu ce avem? Pentru că, da, avem un superb muzeu cinegetic. La Posada
Există un loc, unic în România, în care mai toate sălbăticiunile și lighioanele codrilor virgini sălășuiesc într-o stranie, dar armonioasă, simbioză. Lupii străjuiesc alături de cerbi și mistreți; vulpile cochetează cu iepurii; urșii stau cuminți lângă mufloni și capre negre; iar râșii și pisicile sălbatice păzesc cuiburile cocoșilor de munte. Unde mai pui că vânătorii, cu armele lor temute, sunt ca un fel de paznici ai acestui „templu” al naturii. Asta pentru că, trebuie știut, cei mai mari iubitori ai vânatului sunt, culmea, chiar vânătorii! O explicație simplistă a antagonicei paradigme – dar la locul ei – este că, dacă nu ar exista vânat, nu ar mai fi nici vânători. Locul cu pricina se găsește chiar pe DN 1, cu cinci kilometri înainte de intrarea în Sinaia, pe mâna dreaptă, cum vii dinspre Comarnic către Brașov. Iar frumoasele animale nu sunt vii, ci împăiate, sau „naturalizate”, cum spun specialiștii în cinegetică. Un așezământ încărcat de istorie, cu trofee valoroase, biotopuri și diorame splendide: Muzeul Cinegetic Posada.
Fostă tabără pentru „tovarășii” din Vietnam
„Străjerii” avuției naționale de la Posada sunt două femei: Camelia Turea, de 55 de ani, și Florentina Pitic, de 36 de ani. Prima este ghidul muzeului încă de la înființarea sa din 1996, iar a doua este muzeografa așezămân tului de șapte ani. Ambele cunosc pe dinafară poveștile celor 3.000 de exponate – din care 500 de piese sunt ale expoziției permanente – fie că sunt trofee premiate, arme și accesorii de vânătoare sau simple animale naturalizate.
Clădirea în care funcționează Muzeul Cinegetic este așezată pe fostul domeniu al familiei Bibescu și are, la rându-i o istorie in teresantă. „Imobilul, construit pe timpul lui Dej, în 1957, a fost, inițial, o tabără pentru comuniștii nord-vietnamezi. Oficial se spune că veneau să învețe limba română”, zâmbește Camelia Turea. Doar Dumnezeu știe ce învățau, de fapt, tovarășii comuniști din fosta Indochina franceză. Apoi, în timpul renovării Palatului Peleș a găzduit obiectele de patrimoniu ale acestuia. Abia în 1996, a fost inaugurat actualul muzeu, dar ca secție a Muzeului Național Peleș. Din 2004 a fost preluat și renovat de Romsilva, cu ocazia Congresului Internațional de Cinegetică. Cele mai multe exponate provin din colecția avută de Nicolae Ceaușescu pe domeniul de la Scroviștea.
Trofeul de cerb carpatin, împușcat în 1966, la Tulgheș. FOTO: Marius Vlad
Turul trofeelor
Din boxe discrete susură voios „Corul vânătorilor”, pe versurile lui Carl Maria von Weber, iar fix la intrare te întâmpină o dioramă cu un cerb lopătar albinos, o anomalie genetică extrem de rară. De altfel, în ultimii 30 de ani, doar șapte exemplare au fost semnalate în munții noștri. Apoi, urmează un tur al trofeelor. Capra neagră, cerbul carpatin, căpriorul, zimbrul, mistrețul, cerbul lopătar, muflonul, lupul, ursul, râsul, pisica sălbatică, cocoșul de munte, fazanul, iepurele de vizuină, șacalul, dispăruta dropie de Bărăgan, pelicanul, bufnița, egreta și mult alt păsăret, din toate colțurile țării, te fac să te simți ca într-un parc zoologic încremenit în timp.
Camelia Turea trăiește de 21 de ani printre animale împăiate. FOTO: Marius Vlad
Record mondial la cerb carpatin pentru Ceaușescu
Printre piesele de rezistență ale Muzeului de la Posada se numără „Recordul Național de cerb carpatin”. Este vorba de un mascul al cărui trofeu, constituit din craniu și coarne, cântărește 12,6 kilograme. „Ampenajul coarnelor are 130 de centimetri. El a fost vânat, în 2003, de un vânător neamț. A fost «recoltat» la Fâncel, în județul Mureș. Punctajul Comisiei Internaționale de Cinegetică este de 264,5 puncte CIC”, explică, doct, doamna Camelia. Care puncte CIC se calculează după un algoritm care include înălțimea coarnelor, grosimea rozetelor, perlajul, lungimea ramificațiilor, granulația și culoarea care trebuie să fie cât mai închisă. Complicat de priceput pentru un neofit. Recordul mondial se află în Bulgaria, dar nu e mare diferență și al nostru fiind premiat cu medalia de aur, care se dă de la 210 puncte în sus. Alt record mondial, dar la capră neagră, este la noi în țară, dar se află în custodia AGVPS, forul suprem al vânătorilor și pescarilor sportivi. Mândră, muzeografa Florentina Pitic își completează colega: „Dar muzeul nostru deține fostul record mondial, tot la cerb carpatin, cu un exemplar împușcat de Ceaușescu, la Soveja, județul Vrancea, în 1980! Are 260, 71 puncte CIC!”.
Două dintre „victimele” lui Ceaușescu.
Blana ursului uriaș împușcat de nea Nicu
La căprior, Muzeul Cinegetic se mândrește cu un record național. Este vorba de un trofeu donat, anul trecut, de inginerul silvic Florică Nicolai, vânător împătimit. Are 161,72 puncte CIC. Este bine de știut că multe din trofeele de excepție, de la animale „recoltate” pe teritoriul nostru, se află în colecții private, românești sau străine, nu mulți dintre vânători fiind dispuși să le înstrăineze.
Și la ursul brun avem o colecție impresionantă de piei. Medalia de aur se acordă la peste 300 de puncte CIC luându-se în calcul dimensiunea blănii, culoarea firelor de păr, densitatea pe centimetrul pătrat și luciul. Cea mai mare blană de urs din țară are 673, 56 puncte CIC și a fost a unui urs din Ivo, Harghita, împușcat în 1986 de însuși Ceaușescu.
Pentru craniu, principala evaluare e dimensiunea acestuia. Iar la Posada se află fostul record mondial la craniu, valabil din 1994 până în 2000. Animalul a fost răpus de un francez la Colibița, în Bistrița Năsăud. A rămas, între timp, pe locul II în lume, locul I fiind deținut de un exemplar „recoltat” în Kamceatka.
„Bună ziua, mistrețule! Ce-ai simțit când ai fost împușcat?”, FOTO: Marius Vlad
Mistrețul gigant, arme medievale și butelcuța lui Sadoveanu
Tot la Posada se află și o colecție impresionantă de trofee de colți de mistreți. Colții cei mai mari, măsurând 14,4 centimetri, au aparținut unui porc sălbatic împușcat în 1978, tot de Nicolae Ceaușescu, la Ciomuleasa, județul Călărași. Nu există date referitoare la greutatea sa, dar sigur era unul gigantic. Iar cel mai vechi trofeu al entității cinegetice datează din 1966 și este de cerb carpatin. Pe lângă trofee, diorame și biotopuri, muzeul are în patrimoniu și colecții de arme de panoplie: carabine, puști otomane, balcanice, occidentale și rusești. Una dintre ele, conținând patru flinte cu cremene, medievale, și cinci pistoale așijderea, a fost donată de ambasadorul Elveției, H.C. Habermann. Cornurile de vânătoare din alamă și scoicile „chemătoare” pentru cerbi sunt și ele prezente. Și, surprinzător, o sală găzduiește numeroase obiecte specifice vânătorii care au aparținut lui Mihail Sadoveanu, printre care: permisele de armă și vânătoare, lada în care își ținea armele, butelcuța cu tărie care îl însoțea mereu pe coclauri înainte de răsărit, cartușiera sa, pălăria și bastonul.