Înainte de ’89 se ciordea cu sacul sau cu portbagajul. Azi, se fură cu containerul sau, mai rău, cu vaporul.
Personajele porturilor, indiferent de pe ce continent şi din ce secol, au fost, de când se ştie, o adunătură heteroclită de indivizi puşi pe căpătuială. O cloacă de interese particulare, dirijate de cele ale şefilor de provincii sau de stat. Cu cât mai mare portul, cu atât mai mare miza. Marinarii, oamenii care au ales calea valurilor, sunt la mijloc. S-au adaptat. Oameni duri, pe care marea i-a acceptat cum sunt. Pe apă, comandantul răspunde în faţa lui Poseidon. Pe mare, Dumnezeu pare livresc. Pe uscat, oamenii mării devin unelte. Argumentul e şpaga. Corupţia din porturi a creat personaje literare încă din antichitate. Cele reale au rămas, în genere, necunoscute.
Nea Ioan Ciocan, pilot în port de 35 de ani, şi inginerul Petre Covacef, în vârstă de 75 de ani, zis "Nea Petrică Stabilopod", sunt doi dintre oamenii exponenţali ai actualului port Constanţa. Nu sunt sfinţi, doar oameni de port. Cu bune şi rele. Au un atu, ajunşi la vârsta senectuţii, le zic pe bune!
Nea Ioan şi fierul vechi
Până şi guvizii din Constanţa îl ştiu pe nea Ioan. Bătrânul de 69 de ani e în port din ‘66. De 45 de ani. A luat-o de jos: marinar, timonier, nostrom şi căpitan de remorcher. De 32 de ani, are cea mai dificilă meserie portuară. E pilot maritim. A pilotat toate tipurile de nave: cargouri, petroliere, port-containere, mineraliere, Ro-Ro-uri şi nave militare. "Pilotul trebuie să ştie portul ca pe buzunar. Asta e treaba mea. Ca trafic, anii de glorie au fost de prin ’70 pân’ la Revoluţie. Erau nave legate în dană dublă, triplă şi chiar cvadruplă. Era o chestie artificială. Aveam 300 de nave şi jumate erau «parcate» în porturi româneşti! În radă erau minim 50 de vapoare. Au fost şi 120, în ’83! Stăteau navele şi câte o lună. Portul era congestionat...", oftează decanul de vârstă al piloţilor. Se uită, prin geamul cârciumioarei de la Poarta 3, spre acvatoriul portului vechi. Acum 20 de ani, zeci de nave erau acostate la cheiurile construite, acum o sută de ani, de Anghel Saligny. Ieri, era un singur cargou ruginit. Încărca fier vechi.
"Pe criză, înfloreşte bişniţa!"
"Când sunt cantităţi imense de marfă, banii sunt mulţi. Habar n-am dacă’s mai puţini ca înainte, dar traficul s-a schimbat. Dacă îl iei la tonaj, peste 75% din volum e containerizat", explică pilotul care poate să-ţi cartografieze din memorie toate cele 136 de dane al portului, başca cele ale şantierului naval şi cele militare. A văzut de toate nea Ioan. "Digul de nord s-a rupt la furtuna din ’93. S-au dus la fund două nave şi gaura era de 120 de metri. Puteai trece cu şalupa!", îşi aminteşte Ioan Ciocan teribila grozăvie.
La întrebarea ce şi cum s-a furat şi ce se mai ciordeşte, nea Ioan râde cu gura până la urechi: "E în specificul oricărui port ca, pe criză, să înflorească bişniţa! E legea firii! Pe timpu’ lu’ Ceauşescu erau la modă blugii, ţigările americane, cafeaua şi săpunurile! Banane, portocale, zahăr sau alte alimente se furau, să duci acasă la copii. Ca să înţelegi..., zahărul adus din Cuba, în aşa hal se manipula, că era cu tonele împrăştiat pe cheu, la fel orezul! Se rupeau sacii, cădeau din graifăr...", exemplifică marinarul.
SCUZA DECIDENŢILOR CE FURĂ
Şpaga, vremurile şi Băsescu
Mita era adevăratul venit pe acele vremuri. "Pe timpul ăla, nimic nu mişca în port fără şpagă la autorităţi. Vamă, Căpitănie şi, mai ales la grăniceri! La urmă erau şi piloţii. Orice manevră a navei implica sticle de whisky sau cartuşe de ţigări", recunoaşte pilotul. La sfârşit, dacă adunai toate ţigările şi băutura dată şpagă de comandanţii de pe câteva vapoare, aprovizionai un bar de cartier pe vreo săptămână. "Urât era că după ce luau şpagă, «leprele» de grăniceri îi «vămuiau» pe ceilalţi, în frunte cu piloţii, singurii care mai şi munceau!", îşi varsă oful nea Ioan.
Bătrânul a pilotat şi vapoarele pe care era Băsescu comandant. "De cel puţin zece ori l-am scos şi l-am băgat în port! Era un excelent profesionist, exigent dar corect. Oamenii nu plecau de pe nava lui. Şi, cu piloţii..., se purta elegant!", lasă de înţeles nea Ioan că preşedintele nu era străin câtuşi de puţin de metehnele breslei din care făcea parte.
În cartea de căpătâi a tuturor porturilor din lume, "Guide to Port Entry", Constanţa era descrisă cam cum sunt descrise acum porturile din cele mai sărace ţări din lumea a treia. Ideea era că nimic nu funcţiona fără şpagă!
Din cauza mitei a devenit marxist
Zice că l-a cunoscut şi pe tatăl recentului secretar general al Internelor, arestat de DNA: "Pe «Ţuchi», tata lu’ Mironescu, l-am pilotat de câteva ori. Era de treabă...". Apoi, spune pe şleau: "Criza e o scuză pentru decidenţii care fură. Io nu pot să zic că ăştia arestaţi au furat! Nu-i cunosc.... Da’ bârfele din port spun că acu’ se fură mai mult ca pe timpu’ lu’ Ceauşescu! Se fura cu sacu’ şi portbagaju’... Acu’ se fură cu vaporul!", se indignează omul.
Chestionat despre povestea Flotei dispărute, bătrânul marinar se încruntă. Îşi aprinde o ţigară cu mâna tremurândă şi te priveşte direct în sclere: "E treabă grea! Flota nu s-a furat! S-a vândut pe nimic! Adică, nimic a rămas la stat!". Zice că la bătrâneţe a devenit marxist. "E singura doctrină socială corectă, din câte înţeleg eu dinamica socială... Nu la retribuţii mă refer, ci la cum se fac averile. Izvorul bogăţiilor e hoţia! Şi nu înseamnă că am devenit de stânga!", se revoltă pilotul veteran. Oftează când e întrebat când a pilotat ultima oară o navă cu pavilion românesc: "Cred că prin ’95-’96...".
Principalul export "vizibil": vechi!
Versatul lup de mare îşi aminteşte nostalgic de anii în care portul duduia de activitate: "Se aducea grâu din Canada şi America, îl descărcau la siloz şi-l încărcau din nou ca să-l ducă la ruşi! Se exporta cherestea, tractoare, laminate, locomotive şi vagoane în China. La import venea minereu din India, Brazilia, cărbune din Australia şi de la New Orleans, petrol, sulf şi minereu de crom din Albania!".
Acum, în afara terminalului de containere care funcţionează la maxim şi ceva activitate prin danele de "petrol", restul portului e ca şi mort. Cu excepţia cheiului care pleacă de la Poarta 1 şi se întinde până hăt, la "Cuibul reginei", care e sufocat, de ani buni, de fiare vechi. Semn că România se taie singură! Înainte să plece, nea Ciocan râde: "Când eram tânăr aveam rău de mare! Oaoleu! Acu’ nu mai am, că s-au sclerozat «statociţii» din urechea internă!“. 968.909.254 de lei este valoarea contabilă a tuturor activelor CNAPMC. În realitate e incomensurabilă
CRITERII POLITICE
Toţi directorii APMC au fost numiţi, până acum, de putere. Profesionalismul a fost pe ultimul loc
Actualul director al Administraţiei Porturilor Maritime Constanţa are 49 de ani, brevet de secund, vine din mediul privat, a lucrat pentru mari companii de shipping din lume şi e neafiliat politic. Atâta doar că, pe Andrei Popa l-a numit pedelista Anca Boagiu în funcţie. Dacă-l asculţi zici că-ţi vorbeşte un post de radio de economie politică sau politică economică, pe care nu poţi să-l opreşti. La orice întrebare directă afişează un zâmbet larg şi te "plimbă". O dă pe: "Portul - organul vital al economiei… Nu mă pot hazarda să… Noi stăm în tihnă şi ne vedem de treabă... Portul e un barometru... Nu mă tem de vreo răspundere penală după ce voi pleca...". Te ia cu plâns! Numit de curând, ori nu vrea să spună nimic, ori e habarnist. La ce şi-ar periclita un venit care nu poate fi făcut public.
Când vine vorba despre cifre, Andrei Popa le ştie pe dinafară. Numai pe cele pe care le vrea el: "În ’88 am avut peste 63 de milioane de tone traficate. În 2008, la vârf, 61 şi în 2010, numai 47 de milioane. Da’ acu’ avem, în primele trei luni creştere 13%", se îmbată cu apă de mare directorul numit politic. La final, recu noaşte: "Portul e îmbătrânit tehnologic!. Nu sunt nici Houdini, nici Robin Hood! Putem fi al cincilea port al Europei! Acu’ suntem al noulea...". Se dă mare.