Cel mai notoriu personaj din epoca de aur a pirateriei a fost Edward Teach, cunoscut îndeobşte sub numele de „Barbă Neagră”.

Teach s-a născut, probabil, în jurul anului 1680, la Bristol, pe atunci al doilea oraş ca mărime al Angliei şi principalul port prin care se făcea comerţ cu coloniile americane. Edward Teach a avut parte de o educaţie bună, având în vedere că ştia să scrie şi să citească, lucru atestat de o scrisoare de la un judecător din Carolina, găsită asupra sa când a murit. Istoricul american Robert Lee sugerează că originea sa era departe de a fi modestă. Undeva la începutul secolului al XVIII-lea, Teach ajunsese în Indiile de Vest, cel mai probabil la bordul unei nave ce făcea negoţ cu sclavi. Autorul Charles Johnson, a cărui carte despre istoria piraţilor, publicată în 1724, rămâne până astăzi cea mai importantă sursă a istoriei pirateriei, susţine că Teach luase parte la războiul de succesiune la tronul Spaniei, îmbarcat pe o navă de corsari din Jamaica.

Din corsar a devenit pirat

Printr-un concurs de împrejurări rămas până azi nedocumentat, Edward Teach a ajuns în New Providence, pe atunci locul ce oferea piraţiilor din Indiile de Vest condiţii ideale pentru interceptarea intensului trafic comercial din apropierea ţărmurilor americane. După semnarea tratatului de la Utrecht, care pusese capăt războiului de independenţă, majoritatea corsarilor se reorientaseră spre activităţi de piraterie. Se pare că, în cursul anului 1716, el s-a alăturat unui căpitan, pe nume Benjamin Hornigold, primind comanda unei corăbii recent capturate, pentru prima oară numele lui fiind menţionat într-un raport privind activitatea piraţilor din Indiile de Vest.

Anul următor, Hornigold a fost graţiat de rege, retrăgându-se din piraterie. Echipajele sale erau oricum nemulţumite că ataca cu predilecţie foşti inamici ai Coroanei, ocolind cu obstinaţie orice navă purtând drapelul britanic. Barbăneagră avea, astfel, cale deschisă.

„Piraţii din Caraibe”, inspiraţi de aventurile lui Barbăneagră

De aici povestea lui Barbăneagră este mult mai bine conturată. În luna noiembrie a aceluiaşi an, Teach a capturat o navă franceză încărcată cu sclavi, La Concorde, rebotezând-o Queen Anne’s Revenge, pe care a echipat-o cu 40 de tunuri.

La 5 decembrie 1717 a interceptat o navă comercială, Margaret, al cărei căpitan, Henry Bostock, a făcut un raport detaliat al evenimentului, descriindu-l pe Teach ca un bărbat înalt, cu o barbă neagră pe care o purta foarte lungă. Aceasta este prima descrierea care avea să-I aducă notorietatea ce va dăinui peste veacuri. Mai târziu, mărturiile vorbeau de o barbă împletită în cozi. În 1724, Johnson îl descria, în cartea sa, ca pe „o figură din iad, care depăşeşte imaginaţia noastră”. Teach şi-a fabricat astfel o imagine înspăimântătoare pentru a înăbuşi orice formă de rezistenţă atât din partea celor pe care îi înfrunta, cât şi a propriului echipaj. Totuşi, nu există dovezi privind rele tratamente aplicate prizonierilor, cu atât mai puţin tortură sau crimă. După alte câteva capturi, în mai 1718, Edward Teach a reuşit să blocheze portul Chaleston – cunoscut pe atunci sub numele de Charles Town, din Carolina de Sud, atacând toate navele care intrau sau ieşeau din port.

Ultima bătălie

În dimineaţa zilei de 22 noiembrie 1718, Queen Anne’s Revenge a fost interceptată de două nave înarmate comandate de locotenentul Robert Maynard, cu misiunea de a elimina piraţii care aproape blocaseră traficul comercial din colonii. În timp ce Manyard avea 57 de oameni, Teach avea cel mult 25. Bătălia navală a început sub auspicii bune pentru piraţi, care au deschis focul primii, omorând o treime dintre adeversari.

Marynard, marinar cu mare experienţă, îşi menţinuse oamenii sub punte, aşteptând un abordaj. Teach, încrezător în şansele sale, aproape scufundase una dintre nave, iar cealaltă apărea cu punţile aproape goale. A urmat abordajul. După ce echipajele lui Teach şi Marynard au tras unul asupra celuilalt, s-au încleştat într-o luptă corp la corp. Mai bine pregătiţi şi mai numeroşi, marinarii britanici au reuşit să-i împingă pe piraţi spre pupa, în felul acesta Teach fiind înconjurat de oamenii lui Marynard.

A murit în luptă şi a fost decapitat

După ce i-a rupt spada cu o singură lovitură a sabiei sale de abordaj, Teach a vrut să-şi folosească şi cel de-al doilea pistol, moment în care a fost lovit în gât de unul dintre marinarii adverşi. Grav rănit, a fost apoi atacat şi ucis de alţi membri ai echipajului navei de război. În afară de Teach, 12 piraţi şi opt englezi au pierit în această luptă. Corpul lui Teach a fost percheziţionat, decapitat şi, apoi, aruncat în ocean, cu excepţia capului. Acesta a fost suspendat de bompresul navei, drept dovadă morţii lui „Barbă Neagră”, pentru care exista şi o recompensă substanţială: 400 de lire sterline. Banii au fost împărţiţi echipajului. Deşi aureolat de această faptă, Marynard nu a fost promovat, după ce s-a aflat că el şi echipajul lui sustrăseseră o mică parte din încărcătura navei lui Teach.

Epava navei Queen Anne’s Revenge, descoperită în 1997

Faima lui Teach a inspirat numeroşi scriitori şi scenarişti, celebra serie a Piraţilor din Caraibe având drept personaj central un căpitan, Jack Sparrow, inspirat de adevăratul „Barbă Neagră”.

În 1997, epava navei Queen Anne’s Revenge a fost descoperită, în largul coastelor Carolinei.

În zece ani, timp în care a fos cercetată în amănunt, aproximativ 15.000 de artefacte au fost recuperate şi conservate, parte dintre ele regăsindu-se în exponatele Muzeului maritim din Carolina de Nord.