Povestea incredibilă a locotenentului Ninel de la Securitate, care ancheta minori în 1982

Imaginile difuzate cu pedofilul Ninel Șerbănescu au produs un puternic efect și asupra unui bucureștean în vârstă de peste 45 de ani. Nu, nu e vorba de tatăl vreunuia dintre copiii abuzați, ci de un bărbat care, în adolescență, a fost anchetat la școală de ofițerul de Securitate Ninel Șerbănescu.

 Este o sursă extrem de credibilă, dar, fiind o persoană publică, vom păstra numele real sub anonimat, folosind identități fictive.

În anul 1982, doi puști de 14-15 ani se visau eroi de filme, capabili să construiască tot felul de mașinării „de război” sau sisteme electronice, bașca voiau să schimbe lumea într-una mai bună. Unul dintre ei, să-i zicem „Vlad”, avea și pasiune pentru scris și credea că niște manifeste le-ar aduce adepți în lupta lor cu derbedeii din cartier și cu țiganii care-i furau. Celălalt, „Horia”, era elev eminent la un liceu de matefizică din Capitală și meșterea tot felul de chestii electronice. Lui i-a venit idea să facă niște emițătoare, apoi niște „bombe” cu benzină din becuri. Să-i sperie pe golani și să câștige repede adepți în organizația pro-dreptate la care visau amândoi. Au găsit, într-un final, și niște litere de mașină de scris, bune de folosit la manifeste.

Cititi si : Spionul-pedofil îi păcălea pe copii cu jocul „De-a baba oarba”  

„Problema – povestește Vlad – a apărut când am început să căutăm adepți, să convingem colegi și alți puști să intre în organizația noastră. De aici ni s-a tras. S-a aflat și ne-am trezit cu un tip peste noi. Cu acest Ninel Șerbănescu pe care l-am văzut joi seară la televizor că e pedofil. Întâi i-a luat urma lui Horia, căci peste el s-a dus acasă. I-a făcut percheziție, a găsit becurile și emițătoarele că acolo era atelierul nostru, a vorbit cu părinții lui și, normal, oamenii s-au speriat”.

Vlad mi-a povestit și cum a fost întâlnirea cu ofițerul de Securitate „Ninel Ștefănescu”, căci el așa își amintește că s-a prezentat: Ștefănescu, nu Șerbănescu. Poate fi, însă, doar o confuzie sau poate fi un nume folosit în acea perioadă de către securist.

În aceeași zi, după percheziția de la Horia, în luna noiembrie 1982, ofițerul s-a prezentat la liceul lui Vlad. Era în jur de ora 16-17 după-amiaza. Directoarea l-a chemat pe elev la ea în birou, iar bărbatul s-a prezentat ca fiind locotenent de Securitate.

Declarație luată în biroul directoarei școlii

„Tipul era extrem de plăcut, de amabil. Mi-a dat o bomboană cubaneză și a rugat-o pe directoare să ne lase să vorbim. Mi-a spus că se numește Ninel și am fost convins că e un nume conspirativ. M-a întrebat de povestea cu țiganii și mi-a zis că știe tot, că a făcut percheziție acasă la prietenul meu. M-a ascultat, m-a întrebat cine a aderat la grupul nostru, apoi m-a pus să scriu o declarație pe o hârtie cu antet de MAI – Departamentul Securității Statului. Mi-a dictat. Mi-a zis că mai bine scriu acolo, că dacă nu vreau, voi scrie în altă parte. Mi-a promis că nu va spune nimic părinților, nici directoarei. Dânsei i-am spus eu. Cum am ajuns în clasă am făcut o adevărată «conferință de presă» și am povestit tot, fiindcă deja vuia școala prin grija secretarei”, mi-a relatat Vlad. Își amintește că părinții lui Horia erau foarte încântați de Ninel fiindcă le promisese că le va aduce fiul pe calea cea bună. Au vorbit și cu părinții lui, dar aceștia s-au speriat și i-au spus să o mai rărească cu vizitele la coleg, că se trezesc dați afară din serviciu.

De asemenea, Vlad nu a uitat că, după vreo câteva luni, locotenentul Ninel Șerbănescu l-a căutat din nou la liceu. Tot în biroul directoarei s-a petrecut întâlnirea. Cu multă amabilitate, cu mult șarm, dar cu o presiune psihică maximă, securistul „cel bun” l-a întrebat dacă „s-au făcut băieți cuminți” și i-a dat un număr de telefon ca să stabilească o întâlnire ”dacă mai vreau să îi spun câte ceva”, a rememorat Vlad. Nu a dat curs niciodată invitației, deși Horia i-a povestit în cîteva rânduri despre întâlnirile lui cu Ninel.

„Mi-era teamă de ai mei, să nu aibă probleme la serviciu. Apoi, pe Horia l-au propus la exmatriculare, că era «initiator», dar, în final, a fost mutat la un liceu de renume, la profilul «mecanică», de unde ieșea strungar. Asta era o pedeapsa pentru un elev eminent de la mate-fizică. Acest securist Ninel era ca un șarpe, exercita o influență ciudată… ceva gen sindromul Stockholm, nu puteai să nu-l placi, să nu îți inspire încredere. Acum, când l-am revăzut, m-a cuprins revolta: cum să lași tu, Securitate, un pedofil să se ocupe de minori, să umble prin școli… Zicea că se ocupă cu acte de anarhism, un fel de antitero de acum. Probabil că până la urmă a călcat pe bec, l-au prins ăia și de aici condamnarea de viol de care am auzit la televizor și am citit la voi în ziar”, și-a încheiat povestea Vlad.