Aurel Bobu, deţinătorul uneia dintre cele mai mari fabrici de încălţăminte din România, a fost un simplu cizmar într-un sat necunoscut. Povestea lui de succes e de predat la şcoală.
Nu-l cunoaşteţi, n-aţi auzit de el. În nordul Moldovei, acolo unde trăieşte şi munceşte, televiziunile ajung doar când oamenii se îmbată şi îşi dau cu sapa în cap.
Aurel Bobu a construit aici, cu forţele proprii, fără să-l ştie nimeni, una dintre cele mai mari fabrici de încălţăminte din România.
Are 9.000 de metri pătraţi şi 500 de angajaţi, în timp ce marile fabrici de pe vremuri au fost falimentate, fierul vechi a fost tocat şi vândut iar pământul valorificat printr-un tun imobiliar.
Când se întâmpla asta, Aurel Bobu, bucovinean din Vicovu de Sus, încă lipea tocuri pe un scaun minuscul de cizmar. Personajul este unul dintre cei mai interesanţi autodidacţi din România.
A pornit de la o şcoală profesională şi de la un atelier friguros, amenajat în grajdul casei. Acum are o avere estimată la câteva zeci de milioane de euro, dar ca om nu s-a schimbat deloc.
Aurel Bobu este eroul de care nu auzim niciodată. Pe umerii lui ţine o mică bucată din România şi pentru asta nu cere nicio decoraţie.
Ucenic de cizmar până când chinezii au invadat piaţa
Prin anii ’90, Vicovu de Sus, judeţul Suceava, era localitatea cu cei mai mulţi cizmari pe cap de locuitor. Aproape 200 de săteni făceau şi reparau încălţăminte, iar printre ei se număra şi Aurel Bobu.
Imediat după ce-a terminat armata, tatăl său l-a dat să înveţe meserie de la unul dintre cei mai iscusiţi cizmari din zonă, iar Aurel a prins repede meşteşugul.
Afacerile cizmarilor vicoveni, şi nu numai, au prosperat până în momentul în care piaţa românească a fost invadată de încălţămintea chinezească, la preţuri mult mai mici, încât mulţi preferau să cumpere o nouă pereche decât să o dea la reparat pe cea care se strica.
Papucarii au început să-şi pună lacătele pe atelierele lor şi să cedeze în faţa concurenţei asiatice.
Primul pantof făcut cu mâna lui, cadou pentru mamă
Aurel Bobu însă nu a renunţat. A împrumutat 1.800 de lei şi şi-a cumpărat o maşină de cusut de prin Banat.
Îşi aminteşte că se gândea noapte de noapte dacă o să reuşească să dea banii înapoi, dacă o să reuşească să trăiască din propria lui afacere, atât cât să-şi hrănească familia.
"Prima pereche de papuci i-am făcut-o mamei. Dacă era să mă fac de ruşine, măcar să mă fac în faţa mamei. Au ieşit frumoşi. Cu talpă de microporos, cu un rând alb şi un rând negru...", povesteşte suceveanul.
Primele comenzi le-a primit de pe la vecinii încântaţi de papucii pe care Aurel îi dăruise mamei sale. Îi trebuia însă un atelier dacă voia să prospere, aşa că şi-a amenajat unul în grajdul de lângă casă.
A ajuns să facă şi câteva perechi de papuci pe zi şi pentru că vestea că e bun cizmar a circulat repede prin zonă, a fost nevoit să angajeze un ucenic pentru a-l ajuta să-şi onoreze comenzile la timp. La început un ucenic, apoi doi, trei şi tot aşa.
"Am ajuns la aproape 50 de ucenici. O parte dintre ei, care erau buni şi care au peste 20 de ani de încălţăminte, lucrează pentru mine şi la ora actuală", mărturiseşte proprietarul fabricii care încalţă astăzi sute de mii de români.
La 5 dimineaţa vindea pe tarabă în oboare
Fabrica Marelbo de la Vicovu de Sus produce în jur de 2.000 de perechi de încălţăminte pe zi şi are 30 de magazine în toată ţara în care îşi distribuie marfa. Până să ajungă aici, însă, îşi aminteşte Aurel Bobu, a fost drum anevoios.
Îşi aminteşte că, pentru a-şi vinde cele câteva perechi de papuci pe care le confecţiona în atelierul său din grajd, mergea pe la pieţele şi târgurile din zonă şi îşi vindea marfa direct din portbagajul maşinii.
"Era 5-6 dimineaţa şi, până se făcea ziua, nu mai aveam nici un pantof. Veneam imediat acasă, dădeam de lucru la oameni, luam bănuţii de acolo, şi apoi fugeam la Timişoara, aduceam tălpi, apoi la Braşov, de unde aduceam piele... şi tot aşa. A fost foarte, foartegreu. O muncă enormă", spune modestul meseriaş.
Fabrica Marelbo a deschis-o în 1995 şi e de părere că şi norocul îşi are rolul lui în orice poveste de succes.