Tentaţia mesei de joc creşte în perioadele economice dificile: jocul de cărţi pare, în cazul multora, o metodă la îndemână de a reface averile subţiate.
Când băncile nu dau şi prietenii nu au, jocul de poker devine soluţia de avarie pentru cei care vor să facă rapid rost de bani mulţi. Criza economică îi aduce la masa de joc pe o parte dintre cei ajunşi în această situaţie, aşezându-i alături de dependenţi şi de jucătorii profesionişti. Pokerul se dovedeşte însă, de cele mai multe ori, o falsă salvare.
„Românul spune: «M-a dat afară de la serviciu. Mai am 100 de lei în buzunar. Ce fac? Iau pâine? Lasă, pâinea se mănâncă. Mă duc la aparate să-i joc. Poate câştig»“, explică Laura Saed, psiholog şi psihoterapeut specializat pe probleme de dependenţă de jocuri de noroc. Foarte mulţi tineri, din diferite categorii sociale, se duc la cazinou, observă Saed.
Sunt copiii celor care au vândut terenuri şi proprietăţi, în anii trecuţi. „Sunt curioasă ce anume vor mai juca, în perioada în care domeniul imobiliar a stagnat“, mai spune ea. Lipsa jocului devine sevraj
Tentaţia jocurilor de noroc devine pentru unii dependenţă, iar dependenţa se tratează doar prin psihoterapie. Altfel, mizele devin tot mai mari, iar imposibilitatea de a juca îi face să intre în sevraj. În aceste cazuri, până la furturi sau delapidări nu mai este decât un pas.
Jucătorii de poker nu pot fi încadraţi însă nicidecum într-un singur profil psihologic. În primul rând, spre masa de joc îi aduc motivaţii diferite. Există cei care joacă pe fondul unor probleme psihice mai mult sau mai puţin evidente. „Sunt dependenţii pe care, uneori, îi vedem pe la televizor că se sinucid după ce au delapidat sume imense“, spune Laura Saed.
De cealaltă parte se află profesioniştii pokerului: cei cu experienţă şi cu măsură, care participă la turnee, joacă pe mulţi bani şi câştigă de cele mai multe ori. Sunt oamenii care ştiu, simt cărţile şi joacă anticipativ, precum şahiştii. JOCUL PROFESIONIST
A jucat pe sticle de pepsi, apoi pe sute de mii de dolari
La început a fost o partidă în tabără, pe câteva sticle de pepsi. Sau una pe calculator. Apoi încă un joc, şi încă unul, niscaiva lecţii învăţate, apoi turnee şi bani. Profesioniştii jocului trebuie să se obişnuiască însă cu gândul că, pe acest drum, prietenii se împuţinează, iar familiile rămân alături doar dacă dau dovadă de multă îngăduinţă.
A vrut mai mult de la viaţă
În cazul lui Cristian Dragomir, 30 de ani, „microbul“ s-a prins într-o tabără, în clasa a cincea. „Am luat contact cu pokerul într-o tabără, unde am jucat cu colegii şi profesorul de biologie. Miza a fost mare pentru acea perioadă - mai multe sticle de pepsi“, îşi aminteşte el. A simţit că e făcut pentru joc după ce au trecut ani mulţi.
Terminase facultatea şi devenise inginer la firma de construcţii a tatălui său. S-a hotărât însă să reuşească de unul singur ca profesionist de poker. „Prin jocul de poker îmi satisfac atât nevoile financiare, cât şi plăcerea de a călători şi de a socializa“, explică el.
Cristian a câştigat 194.000 de dolari, la campionatul mondial de poker. A fost pe locul 29 din aproximativ 7.000 de participanţi. În palmaresul său mai intră titlul de vicecampion mondial din 2007, obţinut împreună cu echipa de poker a României, la Barcelona. Preferă ca stil de joc vestitul „Texas Hold’em“. „Prima iubire şi cea care mi-a adus cele mai multe satisfacţii a fost jocul de turneu“, spune Cristian, care are acum o experienţă de profesionist de cinci ani.
El recomandă tuturor celor care vor să se apuce de poker să practice şi un sport, pentru că vor sta mii de ore pe scaun, jucând cărţi. De asemenea, îi avertizează pe amatori că pokerul ar putea duce la pierderea prietenilor, familia fiind singurul punct de sprijin.
DEBUTUL, PE ON-LINE
Primul său câştig: 10.000 $
Robert Cezărescu, 28 de ani, e ceva mai puţin călit: joacă Texas Hold’em de aproximativ un an şi jumătate. El şi-a făcut debutul în poker prin intermediul jocurilor on-line, fără însă a le trata cu seriozitate. „Jucam câte 50 de euro la început. După ce pierdeam din cauza lipsei de experienţă, mai depuneam 50. Am ajuns să pierd circa 3.000 de euro în două luni, fără aproape a conştientiza“, a precizat jucătorul. La patru luni după debutul său în pokerul profesionist, Robert a avut parte de primul turneu live, organizat de un cazinou bucureştean, la o masă cu 10 jucători.
A terminat competiţia pe locul şapte, câştigând însă multă experienţă. „Am mai jucat mult poker pe internet, însă după ce m-am documentat“, spune Robert. A început să citească publicaţii de specialitate, a exersat şi au venit şi banii. Nu crede în noroc
Robert a început să joace poker on-line în marile turnee din toată lumea. Pentru Robert, prima sumă importantă - 10.000 de dolari, la un turneu în Sydney. A ajuns acum la cel de-al treilea mare turneu live, la Deauville, în Franţa, o etapă din European Poker Tour. „Am trecut de prima zi. Am fost 650 de jucători şi am rămas doar 250, însă premiile sunt de la locul 60. Mai am mult de lucru“, susţine Robert Cezărescu. El spune că, într-un turneu cu mulţi jucători profesionişti, norocul reprezintă doar o mică parte. „Grosul“ este psihologie, inspiraţie şi cunoştinţele acumulate în timp. „Vreau să fie jobul meu“
Partidele se adună, iar Robert vrea să se ocupe exclusiv de asta. „Acesta vreau să fie jobul meu, pentru că am un câştig destul de regulat în ultimele luni, dar am şi cheltuieli mari. Când ai mult, cheltuieşti mult“, spune jucătorul.
Chiar dacă la început i-a fost greu să împace viaţa de familist cu cea de pokerist, iar discuţiile au fost greu de evitat, soţia i-a acceptat în cele din urmă pasiunea: „Şi ei îi place să călătorească şi să ne permitem anumite lucruri“, mai spune Robert. SFATUL SPECIALISTULUI
„Pokerul trebuie să rămână un hobby“
- Pentru a nu cădea în extremă, amatorii de poker trebuie să ţină cont de cel mai important sfat: trebuie jucat în limita bankrolului (suma maximă pe care un jucător îşi permite s-o piardă).
- În afară de asta, jucătorul trebuie să aibă răbdare şi o minte ageră. Norocul contează, potrivit specialiştilor, doar în proporţie de aproximativ 10%.
LEGISLAŢIE În Polonia şi Rusia, pokerul e sport
Din cauza legislaţiei precare de la noi din ţară, românii au rareori ocazia de a participa la un turneu live de anvergură. Se mulţumesc, prin urmare, cu turneele on-line sau speră să se califice on-line la un turneu mare, peste hotare.
ISTORIE Scriitorul Mark Twain, un pasionat de poker
- Nu se ştie prea bine ce neam a jucat prima partidă. Nici măcar pe ce continent s-a întâmplat. Denumiri precum Nas (Persia), Ganjifa (India), Poque (Franţa) sau Pohen (Germania) sunt amintite de specialiştii în domeniu ca fiind strămoşii jocului modern de poker.
- Jocul a fost „exportat“ în America prin intermediul emigranţilor europeni. A prins peste Ocean: acolo au fost inventate mai multe variante, jocul a fost dezvoltat.
- Pokerul care se joacă astăzi a apărut pe vapoarele cu aburi de-a lungul râului Mississippi, la mijlocul secolului al XIX-lea.
- Printre personalităţile americane care şi-au declarat deschis pasiunea pentru poker se numără scriitorul Mark Twain şi preşedintele Harry Truman. De-a lungul timpului au apărut o serie de varietăţi de poker, cele mai cunocute fiind Omaha, 5 Draw, 7 Stud, şi Texas Hold’em.