Andrei Pleșu, i-a transmis maestrului Radu Beligan o scrisoare deschisă în care îl averizeză că îşi leagă numele de un "caraghios" şi că din păcate spectrul ”stadionului” de tip coreean a reapărut în biografia actorului "într-un moment în care nimic nu-l mai poate justifica".
În scrisoarea sa deschisă, publicată în Adevărul, Andrei Pleşu spune despre Radu Beligan, un actor cu un talent deosebit, nu doar înzestrat de la natură, dar având și "inteligență, cultură și subltilitate", că greșește "investindu-și imaginea într-o jalnică operațiune de propagandă, într-un exercițiu manipulatoriu, de un gust îndoielnic".
"Poţi regreta derapajele unor mari spirite, le poţi amenda, dar nu poţi să le excomunici brutal opera din teritoriul valorii. Performanţa rămâne, în sine, valabilă. Nu ne putem permite să renunţăm, băţos, la Sadoveanu, la George Călinescu, la Tudor Vianu şi la atîţia alţii, chiar dacă fiecare din ei a crezut, la un moment dat, în vremuri tulburi, că-şi poate obloji vocaţia prin câteva fente impure. Gîndeam la fel şi în ceea ce vă priveşte. Şi n-am procedat împotriva conştiinţei mele când, după 1989, v-am dat, pe o carte, o dedicaţie caldă: ”Dlui Radu Beligan, conştiinţa mai bună a teatrului românesc” (dacă îmi amintesc bine). Conştiinţa mai bună a teatrului, nu a civismului, nu a onestităţii politice", aminteşte Andrei Pleşu.
"Din păcate, întregul eşafodaj, cu greu întreţinut, al admiraţiei mele s-a fisurat deunăzi, în urma unui ”incident” în aparenţă minor. Aţi simţit nevoia, la vîrsta dvs., la statura dvs., să vă legaţi numele de un caraghios. Spectrul ”stadionului” de tip coreean a reapărut în biografia dvs. într-un moment în care nimic nu-l mai poate justifica. Asta înseamnă că m-am înşelat. Că, înainte de 1989, nu aţi negociat util, sacrificîndu-vă de dragul teatrului, ci că ceva inexplicabil vă atrăgea în sfera puterii, oricît de pătată era ea. Ca şi acum. Puterea talentului dvs., puterea minţii dvs. nu vă satisfăceau. Ca şi acum, voiaţi să fiţi în preajma celeilalte puteri, oricît e ea de trecătoare prin comparaţie cu puterea prestigiului dvs. profesional. Voiaţi, ca şi acum, să fiţi mai curînd pe scena ştabilor, decît pe aceea a colegilor dvs.", scrie Andrei Pleşu, îşi exprimă profunda tristeţe că maestrul Beligan şi-a investit "imaginea într-o jalnică operaţiune de propagandă, într-un exerciţiu manipulatoriu de un gust îndoielnic".