Nu e doar o abilitate politică. Trebuie să ai un dar de sus, de la dumnezeul mamii politicienilor, ca să te afli mereu la loc ferit. Mereu la adăpost, departe de vâlvătaia evenimentelor.
Vara trecută, juca circ-baschet în direct la TV, în timp ce 18 morţi şi zeci de răniţi umpluseră o râpă din Muntenegru. În Marţea Neagră, se hlizea pe stadion, la căpătâiul răposatului Mandela, cu Obama, Blair şi nurlia omoloagă daneză Helle, în vreme ce Parlamentul viola Justiţia cu perversiuni, pe şest, în crucea nopţii. Luni seara, plescăia satisfăcut de sine la televizor, în timp ce, în Apuseni, şapte eroi mureau de frig, din cauză că tot sistemul de urgenţă din subordinea Guvernului se comporta ca adunătura bezmetică de poliţişti din filmele mute ale lui Mack Sennett. Mulţumirea de sine a atins apogeul, în finalul emisiunii, la 21.20, când, cu un plici apoteotic ca un dop de şampanie pentru copii, a grăit: "Tocmai sunt anunţat că au fost găsiţi. Să dea Dumnezeu să fie bine!" Era minciuna zilei: victimele aveau să fie găsite abia după o oră şi zece minute. Din cauza inepţiei, unii voluntari s-au întors din drum când se aflau doar la câteva sute de metri de accident. Marţi, a stat ascuns. Pitulat ca la vizita Victoriei Nuland. Trăgând cu urechea, dintr-un fund de birou, cum vuieşte presa (inclusiv cea prietenă, inclusiv cea complice), cum opinia publică vrea capete. Cere sânge. A ieşit miercuri dimineaţa. La unsprezece fix, exact când Mark Gray, purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, prezenta Raportul MCV care îi făcea zdrenţe guvernarea. Diversiunea perfectă. A început cu un pleoscăit îndoliat. Buza de sus s-a strâns puţin, apoi s-a aşezat peste cea de jos, delicat şi trist ca un fund de cioclu pe capra dricului. Cu un glas baritonal, regăsit prin cotloanele adolescenţei, de când se tot străduieşte să pară matur, a anunţat lista vinovaţilor. Jalnică plevuşcă. Mărunţiş de aruncat la mâţă. Nici un nume tare, nici un cap greu. Sau invers. Doar oportunitatea vicleană de a profita de nenorocire pentru a-i cere lui Băsescu demisia şefului STS. Deşi, în raportul guvernamental nu e formulată nici o acuzaţie clară la adresa serviciului secret. Nici măcar faptul că tehnologia STS a estimat locul accidentului cu o aproximație de o sută de kilometri, spre deosebire de SRI, cu o aproximare de numai cinci kilometri, nu i s-a imputat. Climaxul (căci nu există ieşire a lui fără un orgasm oratoric) a sunat aşa: "Intervenţia de luni a fost un eşec. Lucrurile nu au funcţionat exemplar, aşa cum au funcţionat în alte situaţii, cum a fost accidentul din Muntenegru". De la Ion Iliescu, nici un om nu m-a fascinat mai mult ca Victor Ponta. Are o prospeţime neostenită a inepţiei care îţi paralizează neuronii. Uluitor! Aşadar, când el, în maieu cu burtă, nu se dădea dus de pe teren, pentru că ţopăiala era televizată în direct, iar ţara nu putea să-i rateze screm-dunk-urile, aşadar, în acel fatidic 23 iunie 2013, când, premierul însuşi a recunoscut că a fost anunţat de tragedia din Muntenegru abia la PATRU ore după producere, "lucrurile au funcţionat exemplar"! În tragediile antice, s-ar fi despicat cerurile, Zeus l-ar fi pocnit scurt drept în (prea)moalele capului, iar corul ar fi bocit preţ de multe strofe soarta eroului. Tragi-comediile dâmboviţene se lasă însă doar cu pitoreşti înjurături, îngânate de corul străzii. În România, nimeni nu demisionează. Nimeni nu plăteşte. Indiferent de numărul morţilor, viii rânjesc neclintiţi în fotolii. Iată lista vinovaţilor pe care Ponta, dacă ar fi avut obrazul mai puţin gros ca şoriciul, ar fi trebuit să o citească: 1. Victor Ponta - Prim-ministru 2. Radu Stroe - ministru de Interne 3. Ramona Mănescu - ministrul Transporturilor (coordonator al ROMATSA) 4. Mircea Dușa - ministrul Apărării (a sunat la Ministerul de Interne pentru a oferi sprijin logistic și uman, și, când i s-a spus că acțiunea e coordonată de ISU Alba a renunțat) 5. Eugen Nicolăescu - ministrul Sănătăţii 6. Raed Arafat - secretar de stat în Ministerul Sănătăţii - răspunde de medicina de urgenţă
În plus, ar trebui să trimită câte o coroană de flori şi o lingură de colivă familiilor îndoliate: 1. Sebastian Ghiţă - furnizorul softului pentru ROMATSA 2. Radu Berceanu - ministrul Transporturilor în 2009, când a fost achiziţionat softul 3. Emil Boc - prim-ministru când a fost achiziţionat soft-ul
În fine, întreg CSAT (în frunte cu Băsescu) trebuie să răspundă de ce siguranţa zborurilor depinde de Moscova: cine, cum, de ce s-a semnat contractul ROMATSA, prin care toate semnalele de la aeronavele aflate în dificultate trebuie decriptate de Rusia!
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
