Agentul polon Woronicz, venind din Paris la București, sub numele fals de Carol Werner, în octombrie 1938, îl găsea în centrul mișcării naționale pe Ion Câmpineanu, omul în care se puneau toate nădejdile de libertate ale românilor.
Era însărcinat să facă propuneri formale partidului naţional şi avea a înmâna lui Ion Câmpineanu din partea principelui Czartoryski bazele unui tratat de alianţă polono-român.
Personalitatea şi ideile lui Câmpineanu
Polonul îl prezenta pe Ion Câmpineanu ca reprezentantul cel mai de seamă al ideilor de independență a tuturor românilor într-un singur stat:
„Eşit dintr-un neam boeresc patriot, crescut sub înrâurirea fratelui său mai mare, aprig naţionalist şi duşman al Ruşilor, cari l-ar fi otrăvit, Câmpineanu avu o educaţie pe jumătate în vechiul chip erudit şi moralizant al boerilor veacului XVIII, ca elev al dascălilor greci, pe jumătate după chipul educaţiei franceze de idei abstracte, ca elev al emigratului francez Laurengon.
Ca şi educaţia sa firea lui e plină de contraste, e omul care stă între două lumi: liberal convins, orator de talent, rămâne cu anume trăsături orientale ale vechilor boieri”.
Ideile şi planurile sale, Ion Câmpineanu le expune complet în scrisoarea ce o scrie principelui Czartoryski, după ce primi propunerile lui aduse de agentul Woronicz.
Eşti în adevăr uimit de lărgimea şi de îndrăzneala lor.
Fără nici un înconjur declară că el şi cu alţi bărbaţi ce-i împărtăşeau ideile au ca ideal ca Românii „să nu mai facă decât un singur popor unit şi independent".
Respinge protectoratul rusesc, respinge suzeranitatea turcească, cere un regat românesc ereditar pentru toţii Românii, libertatea claselor sociale. Scrisoarea e înălţată de o mare suflare de entuziasm: Până la propunerea polonă „trebuia să suferim din toate suferinţele noastre", dar idealul expus mai sus „a fost şi va fi scopul tuturor sforţărilor noastre", „a fi mândru să fii Român sau a muri".
Deplânge căderea la 1812 a proectului „regatului Daciei" şi pierderea „uneia din cele mai frumoase provincii ale Moldovei", Basarabia.
În a doua scrisoare către principele Czartoryski, el vede rolul Românilor în Orient ca o barieră între Rusia şi Turcia, îi vede ca membrii unei mari coaliţii anti-ruse, declară că Sârbii ar fi alături de dânşii cu prinţul Milos care trebue să joace rolul luj Ştefan Duşan.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric