Planul de asasinare a lui Mao și dispariția unui mareșal rămmân subiecte extrem de dezbătute de istorici, care se întreabă dacă Lin Biao a fost agent sovietic sau nu și dacă a murit sau nu în Mongolia.
Asta după ce planul de asasinare a lui Mao a eșuat, iar mareșalul care-l pusese la cale a dispărut într-un accodent aviatic. Dar nu se știe dacă a murit sau nu.
Rivalitatea sovieto-chineză, care a făcut practic multe state comuniste, printre care și România (în 1964), să adere la linia chineză de „edificare a socialismului”, nu a fost numai una politică ci, evident, una bazată pe acțiuni de spionaj.
Mareșalul Lin Biao (1905-1971) a fost unul dintre cei mai importanți lideri politici și miltari din China. Acesta s-a aflat încă de la început alături de Mao Tze Dun, liderul comunist chinez, fondatorul Republicii Populare Chineze la 1 octombrie 1949, după un lung război intern cu Partidul Guomindang, condus de Chan-Kai-Shek, ai cărui militanți s-au refugiat pe isnula Taiwan, secesionistă și nerecuoscută de China nici astăzi.
Colosul comunist chinez nu a fost scutit de furtuni. După 1964, când China s-a declarat adversară a căii sovietice de construcție a socialismului, Mareșalul Lin Biao a încercat să susțină că atât URSS cât și SUA trebuiau tratate ca adversari ai Chinei, deși Zhou En Lai susținea apropierea de SUA.
Planul de asasinare a lui Mao
Lin Biao a devenit, în aprilie 1969, cu ocazia Primei Plenare a celui de-al 9-lea Comitet Central al Partidului Comunist Chinez, numărul doi în ierarhia comunistă chineză. Fiul său era ofițer superior în forțele aeriene chineze. Totuși, după 1970, pe fondul anumitor disensiuni cu Zhou En Lai și cu Mao Tze Dun, Lin Biao a decis că Mao trebuia îndepărtat de la putere, printr-o lovitură de stat, numită ”Planul 571”, cele trei cifre însemnând în scrierea caracterială chineză simbolul unei acțiuni armate fulgerătoare.
Soția lui Lin Biao era membră a Biroului Politic și astfel, în februarie 1971. Lin Biao fusese și Ministru al Apărării și conta pe sprijinul Armatei, deși Zhou En Lai avea și el adepții săi. Mao a decis ca în august 1971 să îl tragă pe linie moartă pe Lin Biao.Toate eforturile lui Zhou En Lai de a media conflictul dintre Mao și Lin Biao s-au soldat cu un eșec din cauza rigidității celor doi. Lin Biao însă a decis să încerce asasinarea lui Mao, știind că acesta urma să facă o vizită de lucru, călătorind cu trenul. În 12 septembrie 1971, Mao urma să se întoarcă la Beijing și atentatorii deciseseră să provoace sabotaje pe ruta obișnuită de întoarcere.
Fiul lui Lin Biao urma să acționeze la Guangzhou, cu sprijin sovietic. Totuși, spionajul chinez a interceptat unele informații și Mao și-a schimbat ruta de întoarcere, în data de 11 septembrie 1971, revenind la Beijing în siguranță. Lin Biao își pregătise alternativa. Urma să fugă cu familia sa, folosind un avion ”Hawker Siddeley Trident”, alimentat din timp pentru a ajunge în Mongolia. La 13 spetembrie 1971, avionul s-a prăbușit în Mongolia, lângă localitatea Ondorkhaan, pilotul și cei opt pasageri decedând. Chinezii au afirmat că avionul s-a prăbușit din cauza lipsei carburantului (fie alimentarea avionului nu s-ar fi făcut complet, fie zborul pentru a nu fi detectați de radare s-ar fi făcut cu viteză mai mică și pe un traseu sinuos, ceea ce a depășit consumul unui zbor normal spre Mongolia, fie pentru a nu fi reperat de radar, avionul ar fi zburat prea jos și pilotul nu i-ar putut controla stabilitatea în zbor n.a.).
Sovieticii și Occidentul nu au fost satisfăcuți de răspunsurile părții chineze. Sovieticii au spus că avionul a fost sabotat de la sol de către chinezii care știau că Lin Biao va căuta să tranșeze direct disputa cu Mao și Zhou En Lai, în favoarea sa. Sovieticii au fost cei care au investigat locul prăbușirii, dând verdictul oficial că Lin Biao era decedat. S-au folosit, în procedura de identificare, de urmele tuberculozei de care suferea Mareșalul. Sovieticii au declarat că în urma examinării intensității incendiului care a urmat prăbușirii, avionul avea combustibil care i-ar fi permis să ajungă în deplină siguranță în localitatea sovietică Irkutsk. Totuși, partea chineză a avut întotdeauna suspiciunea că Lin Biao trădase și că de fapt supraviețuise. Așadar, Lin Biao putea da sovieticilor multe secrete, ca fiind o captură prețioasă. În statul chinez și în Armata Chineză au început epurări la nivel politic și la nivelul conducerii superioare militare, fiind îndepărtați cei considerați ca susținători ai mareșalului Lin Biao.
Dovezile ulterioare morții lui Mao, în 1976 au arătat că Lin Biao fusese condamnat la moarte și că se considerase că el fusese omul care acționase pentru asasinarea lui Mao Tze Dun cu ajutorul KGB și al Uniunii Sovietice. De asemenea, după tranșarea moștenirii politice a lui Mao, multe dintre elementele negative ale ”Revoluției Culturale” impuse de Mao au fost atribuite, fără nicio bază reală, activității lui Lin Biao (el și Jiang Qing au devenit responsabili de excesele ”Revoluției Culturale” de la finalul anilor 60), cum se întâmplă de obicei cu acei proscriși care nu se mai pot apăra. Totuși, în 2007, portretul lui Lin Biao a ajuns să fie expus în ”Galeria celor 10 Mareșali”, pe care istoria oficială chineză îi consideră fondatorii Armatei Chineze.