În perioada 14-19 mai 1968 a avut loc vizita în România a generalului Charles de Gaulle (22 noiembrie 1890-9 noiembrie 1970), președintele Republicii Franceze între 8 ianuarie 1959-28 aprilie 1969.
Charles de Gaulle era primul invitat oficial străin de marcă în România condusă de Nicolae Ceaușescu, care, spre deosebire de predecesorul său, Gheorghe Gheorghiu-Dej, a realizat că putea profita propagandistic de vizitele unor personalități internaționale, realizând un transfer implicit de popularitate și respectabilitate, în beneficiul propriei imagini, atât în plan intern cât și internațional.
Vizita a fost atent și minuțios pregătită, președintele francez având intenţia abordării publice a temei sale binecunoscute a independenţei în relaţiile interstatale şi dezvoltarea cooperării internaţionale ca alternativă la politica blocurilor militare, concretizată de altfel prin decizii îndelung disputate precum recunoașterea Republicii Populare Chineze în 1964, retragerea din comandamentul NATO în 1965, “criza scaunului gol” din cadrul Comunității Europene ori stimularea diferendului chino-sovietic.
Chiar dacă liderul de la București se declara și el formal împotriva confruntării celor două mari blocuri militare antagoniste – Tratatul de la Varșovia și NATO, de Gaulle nu a găsit în Ceușescu un partener real pentru o politică alternativă independentă.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric