George Ioanid s-a născut la 1817 în Bucureşti și a murit tot în Capitală în 1907.

A fost un reprezentativ pionier al comerţului cu cartea din 1838. Avea un magazin cu multe articole în care erau şi cărţile.

Ioan V. Socec, cel care avea să tipărescă primele ediții „Eminescu”, s-a născut în 1830 la Săcele și a murit pe 18 septembrie 1896 în Bucureşti, fiind înmormântat în cimitirul Evanghelic Luteran. Venit de tânăr la Bucureşti, în 1848, a desfăşurat, iniţial la firma lui G. Ioanid iar peste zece ani independent, o bogată şi prestigioasă activitate de librar şi editor.

După venirea lui Socec acesta va acţiona treptat pentru a le separa, ajungându-se efectiv la noţiunea de librărie.

Ca librar-editor, Ioanid era receptiv la orice eveniment. Avea intuiţia să aducă pe galantarul magazinului noutăţile la zi.

Exemplificăm cu evenimentul războiului Crimeii când tipărirea unei hărţi a zonei confruntărilor armate permitea celor interesaţi să înţeleagă mersul campaniei militare.

Veniturile i-au permis achiziţionarea, în 1856, a unor terenuri care, la timpul respectiv, se aflau în afara teritoriului Capitalei. Pe timpul lui Constantin Brâncoveanu fuseseră proprietatea lui David Corbea şi ajunseseră în timp să fie ale lui Pană Băbeanul de la care le-a cumpărat plătind 2.100 galbeni.

Pentru bucureşteni zona era cunoscută şi cu denumirea de Grădina Breslea, loc de escapade, petrecerile făcându-i faima.

Noul proprietar a devenit un renumit grădinar, terenul valorificându-l cu legumicultură, pomicultură, viticultură. Spre sfârşitul vieţii a făcut demersuri să parceleze respectiva suprafaţă, pe o parte din aceasta fiind acum Parcul Ioanid.

Citește și Este sau nu este pârâul pierdut al Bucureștilor, Bucureștioara, în acuarela lui Preziosi?

L-a abordat chiar pe arhitectul Ion Mincu şi resorturile din cadrul Primăriei Capitalei, însă problema a revenit spre rezolvare urmaşilor după decesul său.

Putem să-l considerăm un vizionar în privinţa extinderii Capitalei, peste decenii moştenitorii au trecut la parcelarea marii proprietăţi generând cartierul rezidenţial al perioadei premergătoare dar mai ales post Războiului Mondial.

Este evocată şi preocuparea lui în postura de horticultor. Plantase 26 specii de pomi fructiferi. Toate anotimpurile ofereau în zonă privelişti deosebite, mai ales în zona luncii Bucureştioarei.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric