Când a văzut picturile rupestre, a crezut că este o glumă a unui coleg ce avea reputaţia de a le face speologilor tot soiul de farse. Însă expertiza specialiştilor francezi avea să confirme autenticitatea desenelor din peştera Coliboaia şi să le stabilească originea într-un interval de timp ai cărui ani se numără cu zecile de mii: 23.000-35.000. Iar surprizele par să nu se fi încheiat aici.
Când a văzut picturile rupestre, a crezut că este o glumă a unui coleg ce avea reputaţia de a le face speologilor tot soiul de farse. Însă expertiza specialiştilor francezi avea să confirme autenticitatea desenelor din peştera Coliboaia şi să le stabilească originea într-un interval de timp ai cărui ani se numără cu zecile de mii: 23.000-35.000. Iar surprizele par să nu se fi încheiat aici.
"Prima dată a crezut că e o glumă a unui speolog local, care a intrat printre primii în peşteră şi care de obicei le mai face glume d-astea speologilor”, povesteşte Viorel Traian Lascu, preşedintele Federaţiei Române de Speologie, despre speologul amator Tudor Rus, cel care a văzut primul picturile.
"Chiar eu am făcut la un moment dat o escaladă foarte dificilă în peştera Focul Viu din Padiş, care are un horn înalt, foarte greu accesibil, şi el mi-a zis că aici o să găseşti ceva nou, unde nu a mai fost nimeni. Era o escaladă de vreo 30-40 de metri, cu strâmtori verticale, şi când am ajuns în capăt, m-am aşezat pe o formaţiune. Şi în faţa mea era un bileţel înfipt în argilă. Am deschiz bileţelul şi scria: "Credeai că eşti singurul?"", îşi aminteşte Lascu de o astfel de farsă a speologului cu pricina.
Însă picturile rupestre din Coliboaia nu au fost rezultatul unei păcăleli. În total, s-au descoperit în jur de zece figuri de animale, printre care un bizon, un cal, posibil o felină, unul sau două capete de urs şi doi rinoceri. Toate sunt de culoare neagră şi au fost făcute de oamenii preistorici cu ajutorul cărbunelui.
Ele se află într-o galerie mai înaltă a peşterii, motiv pentru care acei pereţi nu au fost acoperiţi de apă, ceea ce a făcut posibilă conservarea picturilor. Tot acolo au fost descoperite şi câteva gravuri. Pe sol sunt răspândite şi câteva oase de urs.
O dovadă a autenticităţii: picturile sunt zgâriate de urşii de peşteră
Potrivit specialiştilor, picturile din Coliboaia sunt în mod sigur sunt cele mai vechi descoperite până acum în Europa Centrală. "Mai există un bizon undeva în Ucraina, dar este mult mai nou", spune Lascu.
Deşi picturile au fost descoperite la sfârşitul anului trecut, totul a fost ţinut secret până când echipa franceză de experţi, condusă de Jean Clottes, le-a analizat în mai 2010.
Stabilirea autentităţii s-a făcut prin analiză comparativă a picturilor din Coliboaia cu alte picturi rupestre din peşterile Europei. "Este o estimare pe baza unei tipologii a desenului, în sensul că într-o anumită perioadă, de exemplu, capul de cal are o anumită formă”, explică Lascu.
Jean Clottes a explicat pentru evz.ro că acest tip de examinare nu oferă data la care au fost realizate picturile, ci un răspuns la problema autenticităţii: "Te uiţi cu atenţie la figuri ca să vezi dacă sunt greşeli, te uiţi la gradul de conservare al desenului, pentru că desenele făcute acum mii de ani au un aspect puţin alterat. În Coliboaia, unele dintre ele sunt zgâriate de urşii de peşteră, iar altele sunt zgâriate de lilieci. Acest lucru nu a fost făcut foarte recent, să spunem acum 50 de ani: urşii de peşteră au dispărut înainte de finalul ultimei glaciaţiuni (acum 15.000-20.000)”.
Datarea cu ajutorul C14 va fi făcută, cel mai probabil, de două-trei laboratoare, astfel încât să nu existe controverse legate de rezultatele obţinute.
Misterul picturilor rupestre ajunge şi în România
Referitor la oamenii preistorici care au făcut picturile, Clottes spune că este vorba de vântători-culegători, oameni care nu practicau agricultura sau creşterea animalelor.
Una dintre primele teorii propuse de specialişti pentru a explica semnificaţiile picturilor rupestre a fost cea a lui Henri Breuil. El a interpretat picturile ca fiind scene de vânătoare ce aveau un scop magic. Astfel, oamenii preistorici le-ar fi vânat în mod simbolic pe pereţii peşterii, în credinţa că astfel vor vâna un număr cât mai mare de animale în realitate. Unul dintre cele mai importante argumente în favoarea acestei teorii era acela că unele figuri păreau să aibă îndreptate spre ele vârfuri de săgeţi.
Jean Clottes, alături de alţi specialişti, a propus o altă explicaţie: "Animalele pe care le desenau nu erau neapărat animalele pe care le vânau. De exemplu, în peştera Coliboaia sunt două reprezentări de rinoceri, iar acei oameni nu vânau rinoceri. Vânau cai, bizoni, reni şi urşi, dar nu rinoceri”.
Astfel, expertul francez consideră că picturile rupestre erau realizate în timpul ceremoniilor magice sau religioase: "Aceste desene erau făcute adânc în interiorul peşterii, unde oamenii nu locuiau. Este acelaşi lucru (în România-n.r.) ca şi în Franţa sau Spania. Sunt câteva peşteri în Franţa şi Spania în care mergeau unu, doi, trei kilometri în interiorul peşterii pentru a face desenele. Scopul lor era probabil de a fi folosite în ceremonii magice, religioase. Dar care era scopul exact al ceremoniei, nu putem şti”.
Bazându-se pe micile descoperiri ale diferiţilor speologi care străbat peşterile din România, Lascu e de părere că această descoperire este doar începutul.
"Peştera nu este un unicat. Este un complex arheologic care se întinde de la poalele munţilor Bihorului şi traversează Pădurea Craiului. Faptul că în multe peşteri s-au găsit chiar obiecte de chihlimbar baltic sau obiecte de tranzit comercial din perioade neolitice, paleolitice şi epoca bronzului, arată că aici a fost o migraţie şi o circulaţie permanentă. În mod sigur această descoperire va aduce după ea alte descoperiri care vor merge pe un lanţ de migraţie", explică el.
La întrunirea de la Oradea în cadrul căreia Jean Clottes a ţinut o prelegere despre arta parietală din Europa, câţiva speologi au adus fotografii din diferite peşteri care ar putea conţine alte picturi rupestre, mai arată Lascu. "Probabil vor fi surprize foarte mari în continuare", spune el.
"În România e periculos să scoţi la iveală lucruri extraordinare"
Deocamdată, totul este secret, iar speologii sunt foarte discreţi în a oferi mai multe informaţii. "Secretomania" se justifică, spune Lascu, dacă ne gândim în primul rând la protejarea picturilor: "Lucrurile sunt ţinute în momentul de faţă la saltea pentru că există această rezervă că în România este periculos să scoţi la iveală lucruri extraordinare pentru că există riscul ca ele să fie distruse, degradate sau afectate iremediabil. Şi istoria este dovadă că încă nu avem o cultură destul de solidă de a ţine la valorile noastre. Din păcate".
În prezent, peştera Coliboaia este securizată, au fost amplasate porţi şi o serie de "trucuri" astfel încât la picturi să se ajungă foarte greu. Zona este supravegheată şi de rangerii din Parcul Naţional Apuseni, iar poliţia şi jandarmeria au fost alertate.
Cum poţi fura o urmă preistorică imprimată într-un mineral
În orice caz, natura a avute grijă înaintea oamenilor să facă o eventuală plimbare prin peşteră extrem de dificilă. Ea este străbătută de un râu subteran, care formează mai multe sifoane. "Ca să ajungi (la picturi-n.r.) sunt trei pasaje inundate complet care sunt greu de trecut şi cu scafandru, pentru că galeria este foarte aproape de podea, apa se tulbură foarte repede şi traseul pe care trebuie să îl urmezi nu este unul drept, ci este sinuos", spune Lascu.
Preşedintele FRS arată că măsurile de securitate nu îşi propun să îndepărteze turiştii din zonă, ci sunt doar o metodă de a "preveni potenţialii amatori de tablouri". Un astfel de caz de vandalism s-a petrecut chiar în Franţa, când un grup de indivizi a încercat să detaşeze prin cioplire nişte gravuri de 12.000 de ani.
Peşterile din România au avut de suferit atât din cauza jafului, cât şi a neglijenţei. De pildă, în peştera Ciur Izbuc din Bihor existau urme de om preistoric de acum 45.000 de ani, însă ele au fost distruse de oamenii care au călcat peste tot, arată Lascu. El citează încă un exemplu, al uneia dintre urmele de paşi imprimate în calcit în peştera Vârtop: "A fost tăiată în peşteră cu un dispozitiv cu care au tăiat-o foarte fin, au detaşat-o şi am înţeles că acum se află prin colecţii în Germania". "Astfel de locuri nu sunt destinate publicului larg" Dar speologul român spune că publicul larg nu va fi privat complet de a vedea picturile deoarece Consiliul Judeţean Bihor intenţionează să amenajeze un lanţ de peşteri în care să aducă şi reproduceri ale picturilor din Coliboaia. "Astfel de locuri nu sunt destinate publicului larg, nu sunt un loc de pelerinaj. Chiar dacă zona nu ar fi extraordinar de dificilă, ele nu ar fi destinate publicului larg", spune el, şi citează cazul peşterii Lascaux, din Franţa, unde accesul este interzis publicului larg după ce oamenii au avut acces iniţial şi au adus în interior o ciupercă ce ameninţă picturile.
Peştera Coliboaia se află acum sub autoritatea arheologică a Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea şi sub autoritatea administrativă a Consiliului Judeţean Bihor. Speologii care au făcut descoperirea: Tudor Rus (Club de speologie Speodava Ştei) Mihai Besesek Valentin Alexandru Radu Roxana Laura Ţoiciu (Asociatia de Speologie Speowest Arad) Marius Kenesz (Speo Club Zarand Brad) Echipa franceză care a analizat picturile: Speologii Marcel Meyssonnier şi Valérie Plichon Paleontologul specializat pe ursul de peşteră Michel Philippe Istoricul Françoise Prudhomme Specialiştii în artă de peşteră Jean Clottes şi Bernard Gély