Roxana Irimia, o adolescentă din Vulcan, reuşeşte să picteze, cu toate că aproape nu are mâini.
Mai mult, tânăra a reuşit, până acum, să-şi verniseze trei expoziţii, iar în prezent este elevă în clasa a IX-a la un liceu de arte plastice.
Mâna stângă i se termină brusc: de la încheietura de la care ar fi trebuit să-i plece palma, pornesc doar nişte degete mici. Mâna dreaptă i se opreşte la cot, iar undeva aproape de locul unde ar fi trebuit să-i fie tendonul dintre braţ şi antebraţ, trei degeţele minuscule, ca de păpuşă de buzunar, par că se pot rupe la orice mişcare imprudentă. Aşa incomplete cum sunt, cele două mâini apucă o pensulă, o înmoaie în acuarelă şi, din numai câteva mişcări sigure, aştern pe coala de hârtie o „natură moartă“, un ceainic albastru ales la întâmplare. Scena se petrece într-unul din atelierele Liceului de Muzică şi Arte Plastice „Sigismund Toduţă“, unde Roxana Irimia a reuşit să-i şocheze pe profesori şi pe colegi cu talentul, dar mai ales cu voinţa ei.
„Mă consider o persoană absolut normală. Când sunt supărată însă, mi se-ntâmplă deseori să cred că toate relele mi se trag de la handicapul fizic. Mă enervează însă atunci când lumea mă compătimeşte. La urma urmei, încerc să fiu o persoană normală“, spune Roxana Irimia.