ZIUA A TREIA. Cele patru cetăţi dacice din Munţii Orăştiei sunt păzite doar de izolarea în care se află.
Drumul spre inima regatului dac trece obligatoriu prin Orăştie. În centrul oraşului sunt amplasate indicatoare spre zona cetăţilor, dar pe străzile care duc la ieşirea din localitate, ele lipsesc, aşa că nu este greu să te rătăceşti.
Şoseaua spre zona celor patru cetăţi (Sarmizegetusa Regia, Costeşti-Cetăţuie, Blidaru şi Piatra Roşie) este acceptabilă, cu cĺte o bandă pe sens, pĺnă dincolo de satul Costeşti, unde asfaltul dispare în dreptul taberei şcolare. Aici este poarta de intrare în lumea dacilor.
De ani întregi, decorul este aproape neschimbat. Acelaşi bar de calitate îndoielnică, cu aer vetust; aceeaşi cabană închisă circuitului turistic; acelaşi bust alb al lui Decebal, cu ochii ieşiţi din orbite, în faţa cabanei; acelaşi drum prăfuit (când nu plouă) care duce spre tabăra şcolară. Posibilităţile de cazare s-au înmulţ it însă.
Există trei pensiuni: „Roua“, „La Istrate“ şi „Blidaru“. La ultima, un pat într-o cameră curată, dar cam înghesuită, fără televizor, costă 40 de lei pe noapte/ persoană. Gazdele sunt ospitaliere şi vorbăreţe. Seara, la o pălincă „din partea casei“, poţi primi gratuit o lecţie de teologie ortodoxă, asezonată cu un soi de misticism dacic şi ceva accente ezoterice, predată de gazde. Şi celelalte case care oferă cazare sunt curăţele.
La „Roua“ însă, proprietarii cer mai mult decât preţul standard (45 de lei pe noapte/ persoană) dacă aud că vrei factură. Masa se poate lua la „Popasul Dacilor“, chiar în satul Costeşti, cam la un kilometru şi jumătate de zona de cazare.
Dacă pici într-o zi proastă, oferta se reduce la mititei cu muştar. Meniul frust este compensat din plin de savoarea pâinii calde, făcută pe vatră, servită lângă mititei. Zona de pe malul râului Orăştie, începând de la tabăra şcolară în sus, este excelentă şi pentru picnicuri. La sfârşit de săptămână, zeci de hunedoreni vin aici la iarbă verde. Cetăţuie: vaci printre pietre Cel mai uşor de vizitat este cetatea de la Costeşti-Cetăţuie, aflată chiar în vârful dealului de deasupra taberei şcolare. Zece minute de mers cu maşina pe un drum neasfaltat, dar practicabil, te duce în faţa ultimei case dinaintea cetăţii. Există şi un chioşc de unde se pot cumpăra un pliant sau o broşură despre cetăţi.
Condiţia este să strigi, peste gard, către cei aflaţi în curtea gospodăriei. Ei se ocupă de bunul mers al chioşcului. De la dugheană, într-o plimbare de cinci minute, ai ajuns la cetate. Dincolo de zidurile bastionului de la intrare, lângă scara monumentală care ducea odinioară spre reşedinţele regale, pasc imperturbabile patru vaci.
Turiştii sunt uimiţi: „Zona mi s-a părut destul de curată, dar chestia asta cu vacile este anormală“, crede Gabriela Dinescu, o timişoreancă în vârstă de 57 de ani. În dreapta vacilor, un panou te informează că te afli în incinta unui monument aflat pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Blidaru: drum prin pădure La cetatea Costeşti-Blidaru se poate ajunge doar pe jos. Drumul începe din dreptul taberei şcolare. La început, este sinuos şi lasă impresia că te-ai putea rătăci uşor. Dacă urmezi însă dâra de hârtii lăsate în urmă de turişti, nu poţi rata traseul corect. Treptat, acestea dispar şi, după 50-60 de minute de drumeţie prin pădure, urmând marcajul, apare şi cetatea. Nici nu e de mirare că doar trei turişti au răzbit până aici.
„Nu se vede niciun fel de preocupare pentru păstrarea şi valorificarea acestor cetăţi. E păcat, pentru că s-ar putea face bani mulţi din turism aici“, oftează Nicolae Rovină, un silvicultor din Orăştie care a venit la cetate împreună cu soţia şi o nepoţică. La Blidaru se găsesc unele dintre cele mai bine conservate ziduri dacice, care depăşesc, pe porţiuni, statul unui om. Întreaga fortificaţ ie este înconjurată de un gard de lemn.
Înainte să-l sari, un panou te informează că şi aici te afli în faţa unui monument de pe lista UNESCO. Săptămâna de miere la Sarmizegetusa Regia Cetatea de la Sarmizegetusa Regia, capitala Daciei preromane, se află pe raza comunei Grădiştea de Munte. Un drum neasfaltat de 16 kilometri te duce din dreptul cabanei de la Costeşti exact în faţa porţii de vest a fortificaţiei. Primii 11 kilometri pot fi străbătuţi cu orice maşină.
Apoi, drumul spre cetate se rupe din cel „principal“ şi o face la stânga, îngustându-se. Dacă nu ai un 4x4 la dispoziţie, ultimii doi kilometri rămân de făcut pe jos. Înăuntrul cetăţii domneşte o pădure de fagi. Dincolo de ea, incinta sacră.
Geometria templelor circulare şi rectangulare este stricată de tamburii de beton depozitaţ i lângă marele sanctuar circular. Peisajul dezolant este completat de două rezervoare ruginite, pietre din construcţiile dacice aruncate claie peste grămadă, o masă cu două băncuţe, un coş de gunoi verde şi jgheabul prin care curge un izvor.
Turiştii sunt rari şi nu au la dispoziţie decât o tăbliţă explicativă lapidară. „Am lovit de 3-4 ori scutul maşinii venind încoace. Ar fi bune şi mai multe indicatoare, că e păcat de ce e aici“, spune Daniel Pop, un agent de poliţie în vârstă de 26 din comuna Ip, judeţ ul Sălaj, ajuns la Sarmizegetusa în „săptămâna de miere“ alături de soţia, sa, Nicoleta. DE ŢINUT MINTE Turul complet al cetăţilor din Munţii Orăştiei, o zi Timp de vizitare: 30-40 de minute fiecare cetate, fără a socoti drumul. Un tur al celor trei cetăţi ia însă aproape o zi, din cauza distanţelor mari Ghid: nu există Parcare: nu există parcări amenajate Intrare: gratuită Suveniruri: nu există Cazare: la Costeşti funcţionează trei pensiuni, cu preţuri de până la 50 de lei pe noapte/persoană Masă: în Costeşti există un han, „Popasul dacilor“ Alte obiective: turul complet al cetăţilor dacice din patrimoniul UNESCO ar trebui să cuprindă şi Căpâlna (judeţul Alba), şi Băniţa (Valea Jiului, judeţul Hunedoara)