Piața Tien An Men - modelul de reacție al lui Ceaușescu?

Piața Tien An Men - modelul de reacție al lui Ceaușescu? România verii anului 1989 era prinsă în febra a două evenimente pe care le-am tot amintit.

Așa erau prezentate în presa noastră: a 45- a aniversare a actului de la 23 august 1944 și pregătirea Congresului XIV al PCR din noiembrie 1989.

Ceaușescu urmărea știrile din China!

Ceaușescu avea informații despre triumful „Solidarității” poloneze, știa și despre alte mișcări „din vecini”. Evident, în presa de partid și de stat, tronau știrile cu plata datoriei externe. Românii știau de la Europa Liberă ce se mai petrecea. Se făceau analize, se citeau scrisori. Românii știau că tot ce aflau ziua, se infirma noaptea. Radio Europa Liberă a postat la un moment dat arhiva audio prin 2019-2020, la liber.

Recunosc că în iarna 2020-2021, am stat mai mult prin bucătărie, în momentele mele de relaxare și timp liber și nu m-am dezlipit de telefonul meu pentru Internet ascultând acele analize și știri de atunci de la Actualitatea Românească.

Lui  Ceaușescu nu-i puteau scăpa știrile din China. La 4 iunie 1989, protestele studenților și intelectualilor din Piața Tien An Men au fost zdrobite cu tancurile. Reacția chineză i-a venit mănușă, avea precedentul să creadă că și el va putea face la fel fără să i se atragă atenția.

Ceaușescu apreciază intervenția chineză!

Într-un dosar de la Arhivele Istorice, Fondul CC al PCR, dosarul 46/1989, se păstrează ceea ce spunea Ceaușescu la 17 iunie 1989.

Ceaușescu va spune în ședință:

„Sigur, nu este acum timpul şi nici nu dispunem de date despre ceea ce s-a întâmplat acolo. Desigur, au fost evenimente grave, ceea ce vreau să spun este că s-au luat mă­suri pentru a respinge acţiunile şi noi spe­răm că se va acţiona ferm pentru a asigura dezvoltarea socialistă a ţării, întărirea rolului conducător al partidului, pentru că acesta într-adevăr reprezintă un factor important nu numai pentru China, ci şi pentru dezvoltarea socialismului în gene­ral.

Problemele sunt destul de complexe, acum în unele ţări sunt multe teze, multe discuţii care, din nenorocire, dăunează mult dezvoltării socialiste într-o ţară sau alta şi socialismului în general.

Noi va trebui să acţionăm cu toată seriozitatea şi răspunderea în ce priveşte dezvoltarea socialistă şi îmbunătăţirea acti­vităţii noastre în toate domeniile, dar şi în dezvoltarea relaţiilor cu celelalte ţări so­cialiste şi o poziţie mai fermă faţă de teze şi concepţii capitularde, lichidatoriste, cum este şi aceea despre aşa-zisa de ideologizare a relaţiilor internaţionale, despre faptul că lupta de clasă nu mai are aceeaşi importanţă ca în trecut, nevăzându-se faptul că cercurile imperialiste tocmai chiar intensifică activitatea împotriva socialismului, folosind unele greşeli pentru a discredita, pentru a lovi, pentru a slăbi socialismul şi a împiedica diferite ţări în drumul lor spre socialism”

Ceaușescu și Ungaria, Polonia

 Ceaușescu era atent la Polonia și mai ales la Ungaria vecină. Reabilitarea lui Imre Nagy, influența Papei Ioan Paul al II-lea, discuțiile în contradictoriu cu Mihail Gorbaciov care-l vizitase în 1987 îl preocupau pe liderul de la București.

La finalul ședinței, Ceaușescu spunea:

„Fără îndoială că asupra celor întâmplate în Polonia şi în Ungaria, şi în alte ţări, trebuie să tragem concluziile pentru activitatea noastră, dar şi să acţionăm în relaţiile noastre internaţionale pentru a ajuta la clarificarea şi depăşirea acestor situaţii.

Pe scurt, numai atât am vrut să spun în faţa Comitetului Politic Executiv.

Dacă sunteţi de acord să acţionăm în acest spirit?

(Toţi tovarăşii sunt de acord). Atunci, cu aceasta încheiem ordinea de zi şi ridicăm şedinţa.”

Începutul agregării unei minime rezistențe

Cei care pregătiseră mișcarea eșuată de la Iași din 14 decembrie 1989 afirmau că știau ce se petrecuse în Polonia și Ungaria, mai ales că unii călătoriseră în scopuri de serviciu în Polonia.  În 1987, la Brașov, greva muncitorilor a fost potolită iar Ceaușescu a vizitat ostentativ uzina un an mai târziu.

Așadar, preocupările lui Ceaușescu erau să știe ce se petrece în jur, dar ca nimic să nu transpară în presa controlată. Fenomenul Europa Liberă și cei ce mai circulau în Blocul Socialist însă cam știau ce se petrecea.

Totuși, în mintea lui Ceaușescu, reprimarea chineză din Piața Tien an Men din 4 iunie 1989 îi rămăsese în minte ca un posibil scenariu de reacție la o eventuală revoltă.Nu ținea cont însă că Europa de Est în 1989 nu era China.  URSS condusă de Gorbaciov era de acord cu schimbările iar influența chineză era cel mult la București și poate la Belgrad...

 

Sursa foto: Arhivă EvZ