Rolul lui Nicolae Ceaușescu pe scena mondială a fost unul extrem de important, România devenind una dintre principalele puteri diplomatice ale lumii. Capacitatea lui de a se așeza la masa de negocieri și de a vorbi de la egal la egal cu lideri importanți ai celorlalte state a reușit să aducă României reale avantaje din punct de vedere economic.
Un invitat de onoare. În 1978, Jimmy Carter, președintele de atunci al Statelor Unite l-a invitat pe Nicolae Ceaușescu la Casa Albă, pentru a-i cere sprijin în relația cu Yasser Arafat, care la acea dată era președintele Organizației pentru Eliberarea Palestinei. La acea delegație, a participat și Ștefan Andrei, în calitate de Ministru de Externe, care a declarat că în urma întâlnirii dintre cei doi lideri, industria din România pur și simplu a explodat.
Nicolae Ceaușescu, interesat de domeniul cercetării, a fost invitat la cel mai mare centru de cercetare din Statele Unite, cel din Houston. Acolo, printre echipamentele tehnologice ultra moderne, lui Ceaușescu i se arată că Statele Unite au posibilitatea de a vedea ce se întâmplă în România, în timp real.
Brusc, primește informația că România deține cele mai mari rezerve de petrol și gaze naturale din Europa. Marcat de acest lucru, decide să încheie o înțelegere cu Statele Unite privind exploatarea rezervelor de gaze și petrol, doar pentru că Statele Unite erau singurele care dețineau tehnologia sondelor de foraj la mare adâncime.
Așa cum a demonstrat de fiecare dată, Ceaușescu nu s-a lăsat mai prejos, încercând să încheie o înțelegere în care România să câștige 51% profit, însă, consilierii săi i-au explicat că ar fi corect dacă s-ar împărți profitul în mod egal.
O altă pierdere pentru România
Zis și făcut. Contractul a fost încheiat între România și Statele Unite, reprezentant din partea lor fiind firma Standard Oil Company, actuala Exxon Mobil, care la acea dată exploata o platformă marină din Golful Mexic. Cu toate că Ceaușescu ar fi vrut să construiască și el o astfel de platformă, i s-a spus că ar fi imposibil.
30 de ani mai târziu, Exxon Mobil decide să facă schimbări în cadrul înțelegerii bilaterale, fără a lua în calcul și poziția României. Din contră, delegația română a acceptat cerințele Statelor Unite, care au fost cuprinse în legea off-shore, în urma căreia, România nu se alege cu nimic din bogăția sa naturală, renunțând de bunăvoie la exploatarea propriilor resurse.