În anii 1800, nu existau coșuri de reciclare albastre, nici sortare, nici camioane de reciclare care să zburde pe alei. Reciclarea așa cum o știm azi nu a existat. Dar oamenii erau mult mai buni la asta.
„Oamenii au reciclat mult mai mult decât noi acum”, spune Susan Strasser, autoarea lucrării „Deșeuri și dorințe: o istorie socială a coșului de gunoi”. Dacă gulerul unei cămași se tocea, îl întorceau pe partea cealaltă și, iată, o cămașă nouă. Dacă o rochienu mai era la modă, o trimiteau la criotor ca s-o aducă în trend. În cele din urmă, țesătura era transformată într-u un covor de cârpe sau, pur și simplu, o cârpă.
„Înainte de a exista colectarea municipală a deșeurilor solide, lucrurile s-ar fi îngrămădit în casă dacă nu le-ați fi refolosit”, subliniază Strasser, citată de history.com.
„În plus, persoanele care își făceau singurele lucrurile au înțeles, mai bine, valoarea acestora”.
Ea spune că manualele gospodărești au prezentat chiar soluții despre modul de reparare a sticlei, inclusiv folosirea usturoiului ca adeziv.
Care era cel mai apropiat echivalent din secolul al XIX-lea la reciclarea modernă?
Peticarul, spune Strasser. El mergea din casă în casă pentru a cumpăra pânză veche din care se făcea hârtie.
Căile ferate au pus, în mare măsură, capăt colectării de zdrențe din ușă în ușă.
Când ridicarea gunoiului a început la sfârșitul secolului al XIX-lea, multe orașe au separat gunoiul refolosibil de gunoiul destinat gropilor. La fel ca astăzi, lucrătorii sortau prin intermediul benzilor transportoare încă din 1905. Orașele au vândut gunoiul reutilizabil industriilor.
Dar în anii 1920, separarea surselor nu se mai întâmpla. Până atunci, nu prea multe erau reciclate în afară de metal.
„Dar într-adevăr a existat o perioadă relativ scurtă de timp în care oamenii nu au reciclat”, spune Strasser.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric