În cursul zilei de ieri, Gândul a prezentat din „surse judiciare, înregistrarea ambientală care l-a făcut pe judecătorul de la Tribunalul București să îl aresteze la domiciliu pe medicul Mircea Beuran”. Pentru că știrea nu era semnată de niciun jurnalist, EvZ nu a preluat informațiile conținute.
Câteva rânduri din presupusa conversație, dintre presupusa mituitoare și presupusul mituit, mi-au atras însă atenția:
Haiducu Carmen: „În fine, nu mai are nicio relevanţă că… v-am zis, nu mă mai încadrez și din păcate, adică îmi pare rău că ajung la discuția asta, dar la începutul anului… la sfârşitul anului 2018, în decembrie, după ce am discutat despre post și asa mai departe și ați fost de acord. v-am oferit o sumă de bani.”
Beuran Mircea: „Nu știu cât, spune și… cere-mi și-i dăm înapoi.”
Haiducu Carmen: „10.000. dacă…”
Beuran Mircea: „10.000!”
Haiducu Carmen: „Eu știu sigur. Pentru…”
Beuran Mircea: „Nu știu, pentru că nu asta e. Fiecare… deci…”
Haiducu Carmen: „Gândiți-vă… adică mie mi-e foarte…”
Cum așa? Adică, doctorul Beuran îi spune doctoriței Haiduc că el nu știe care este suma „nu știu cât”, și doctorița nu protestează, ci îi spune suma „10.000…”, după care doctorul Beuran ia notă „10.000!” pentru ca imediat doctorița Haiduc, ca și cum ar cunoaște faptul că doctorul Beuran nu are de unde să știe care este suma, îi spune „Eu știu sigur”, de parcă ar vrea să-l asigure că nu-l minte.
Am recitit pasajul ăsta de zece ori și de fiecare dată mi s-a consolidat întrebarea: Cui a dat doctorița Haiduc banii? Ce înseamnă „și-i dăm înapoi”. „Dăm”, cine, doctorul Beuran și cu mai cine?
Mai există un al treilea personaj în povestea asta?