După pețitul cu „colăcerii cu aldămaș” și după logodna cu „arhiereu, cu diaconi, cu preoți, cu cântăreți, cu lăutari și cu zaiafet toată noaptea până la luceafărul de zi”, se întâmpla nunta.
Pe vremea lui Caragea Vodă, cel al cărui alai adusese ciuma cea mare în București, „erea dandana mare” să organizezi o nuntă, după aflăm de la Ion P. Licherdopol.
Cu câteva zile înainte de nuntă, dacă mirele și mireasa erau din neam de boieri, se făcea „cherofilima”, la Curtea Domnească, unde logodnicii erau duși cu mare alai „spre a săruta mâna lui Vodă și a Doamnei, cerându-le binecuvântarea”.
Călțunăresele
Apoi, mahalaua se împodobea cu brazi de la casa ginerelui până la cea a miresei. Cu o zi înainte de nuntă, „călțunăresele” - cucoanele cele mai alese dintre rudele ginerelui - plecau cu alai și cu daruri la casa miresei „în trăsuri înhămate cu armăsari de preț”.
Citește și Beizadeaua lui Caragea Vodă îi inspiră pe lăutari să compună cântecul Curvă ai fost...
Călțunăresele parfumau casa miresei cu „fum de odagiu” și o stropeau cu apă de trandafiri, semn al curățeniei.
Aduceau pe o tavă de argint florile care urmau să împodobească cununile și dăruiau miresei peteală, semn al bogăției.
Urma aducerea tăvilelor încărcate cu daruri pentru mireasă: șaluri, giuvaeruri, stofe scumpe, bani, cofeturi. În tot timpul acesta lăutarii „ziceau din vioare și din gură vechiu cântec”:
„Astăzi cu fetele...
Mâine cu nevestele!”.
Cununia se celebra la prânz, la biserica parohiei din care era mireasa. După aceea, alaiul ducea mirii într-o trăsură împodobită cu flori și ramuri de brad la casa ginerelui, „cu așternuturi și cu zestre cu tot”. Trăsura era înconjurată de călăreți: flăcăi, rude și prieteni ai mirelui.
La casa mirelui se organiza și marea petrecere.
Petrecere care „la cei de jos, ținea trei zile, iar la boieri ținea șapte zile și șapte nopți, după legea Domnilor și a împăraților”.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric