Pe 8 mai 2017 se împlinesc 96 de ani de când s-a înființat Partidul Comunist Român, pe scurt PCR, care a fost sărbătorit ultima dată în 1989, la vârsta de 68 de ani.
Viitorul PCR s-a întrerupt brusc în decembrie 1989, încercările unor nostalgici de a-l readuce la viață neavând sorți de izbândă.
România liberă, care era ziarul Consiliului Național al Frontului Democrației și Unității Socialiste, titra astfel pe 8 mai 1989: Partidul Comunist Român – conștiința vie a națiunii, centrul său vital, stegarul neînfricat al poporului nostru în lupta pentru socialism și comunism, iar sub titlul era redat un citat din tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al PCR și președinte al Republicii Socialiste România.
Istoricul Lavinia Betea a publicat agenda Elenei Ceaușescu din acea zi festivă:
Luni, 8 mai, Elena Ceauşescu şi-a început primirile cu Poliana Cristescu (9:25-9:52). Funcţionarii şi ofiţerii din serviciul de pază şi protecţie de la Cabinetul 2 se obişnuiseră cu această musafiră de cafea a Tovarăşei. După plecarea fostei nurori urmează o pauză de câteva zeci de minute în agenda Elenei Ceauşescu. După informaţiile celor care-i frecventau pe numărul 1 şi numărul 2 din România, acel gol din consemnarea funcţionarului care-şi avea biroul în anticamera ei putea să fi fost consumat în convorbiri telefonice. Căci nu întotdeauna solicitările Tovarăşei presupuneau întâlniri directe. Putea să fi şi mers la Cabinetul 1, ca de fiecare dată când acolo se discutau chestiuni mai spinoase ori erau vizitatori mai deosebiţi.
Între orele 10:35 şi 12:20 a fost o "şedinţă de lucru la săliţă" cu Nicolae Ceauşescu, pe tema modernizării Ministerului Metalurgiei, Construcţiilor de Maşini, Electrotehnicii. În prelungirea acesteia s-a ţinut după-amiază altă şedinţă de lucru, tot la "săliţă", despre modernizarea metalurgiei (18:00-18:20).
La Cabinetul 2 au mai fost primiţi în după-amiaza de 8 mai 1989 (orele 16:40 şi 17:50) Silviu Curticeanu (de două ori), Ion Stoian şi Ion Urs, activiști de frunte ai PCR.
PARTIDUL COMUNIST ROMÂN (P.C.R.), partid de extrema stângă, creat la 8 mai 1821, la București, la Congresul Partidului Socialist din România, la care se hotărăște transformarea acestuia în Partidul Comunist din România (P.C.R.) și afilierea (votată la 11 mai 1921), pe baza celor 21 de condiții (438 mandate pentru afilierea necondiționată, iar 111, cu rezerve) la Internaționala a III-a, Comunistă (Komintern). Prin acceptarea condițiilor de afiliere la Internaționala Comunistă, P.C.R. a devenit nu numai un subordonat ideologic al Komintern-ului, dar și un instrument docil al guvernului sovietic, în vederea subminării ordinii constituționale și a unității statului român.