PAVEL SUSARA: O radiografie a ceausismului?

In ziua de 26 ianuarie, o zi care, pana nu demult, mobiliza intreaga suflare propagandistica romaneasca pentru sarbatorirea, cu accente mistice, a celui mai iubit fiu al poporului, Muzeul National de Istorie din Bucuresti a deschis o expozitie inchinata chiar lui Ceausescu.

In intentia organizatorilor, dar si la un prim nivel de lectura, expozitia este un denunt si un avertisment, o incercare legitima de a preveni uitarea prematura a unei experiente colective si individuale dramatice. Ea este, cu alte cuvinte, o contracelebrare.

Intr-un rezumat foarte sever, in mare masura impus si de spatiu, este prezentata intreaga istorie a ceausismului, cu mistificarile, kitsch-ul, precaritatea, dispretul, bestialitatea ei, pe toate palierele vietii sociale, de la brutalitatea proiectelor faraonice la ura fata de sistemele de valori traditionale si de la suspiciunea generalizata la saracia dusa pana la limita supravietuirii.

Ratia zilnica de paine si de spaima, intoxicarea ideologica prin toate mijloacele, fictionalizarea pana la halucinatie a vietii cotidiene, urmarirea crispata a dusmanilor reali sau inchipuiti, discursurile megalomane si triumfaliste si, finalmente, panica animalica a unui Ceausescu picat parca din ceruri in balconul CC-ului, iata ce se poate vedea pe parcursul acestei expozitii.

Exponatele, fie ele documente scrise, foto si video, obiecte din inventarul zilnic sau daruri festive, primite de catre cuplul dictatorial cu diverse prilejuri, par, prin absurdul lor tragic, prin natura lor primitiva si derizorie, dar si prin inutilitatea absoluta a multora dintre ele, inventii indoielnice ale unor minti cu totul lipsite de imaginatie.

Si totusi, dincolo de natura ei incriminatorie, de intentia clara a demontarii unor mecanisme odioase si a deconspirarii celor mai brutali exponenti ai celui mai salbatic regim din istoria moderna a Romaniei, expozitia de la Muzeul National de Istorie se transforma, pe nesimtite, intr-un ciudat elogiu.

Deschisa in chiar ziua de nastere a lui Ceausescu, in ziua in care la Cimitirul Ghencea procesiunile nostalgicilor se consuma an de an, la scara mica, dar la temperatura mare, ea relanseaza public, fie si in cheie negativa, mitul dictatorului.

Asociata regretului multora dupa anii comunismului, starii de precaritate intr-o tranzitie nesfarsita, orice evocare sistematica, fie ea si negativa, reformuleaza autoritatea lui Ceausescu si prelungeste subtil prezenta acestuia in spatiul public si in mentalul colectiv.