Criticul de arta Aurelia (Reli) Mocanu a implinit 50 de ani.
Cu spiritul sau ludic inegalabil si cu vocatia de a mobiliza spatiul public in tot felul de proiecte imprevizibile, ea a definit evenimentul printr-un cuvant nou-creat, „JubiReli”, o sinteza ad-hoc intre „jubileu” si „Reli”, iar prietenii si i-a invitat la galeria Universitatii de Arta, la o mare expozitie de produse culinare modelate figurativ.
Adica fiecare invitat s-a prezentat cu un fel de mancare inchipuind o forma anume, un personaj, un animal, un obiect. Daca la o prima vedere aceasta punere in scena pare un simplu joc, un ceremonial gratuit in interiorul unui grup care-si cunoaste bine codurile de comunicare, la o analiza mai atenta evenimentul isi dezvaluie si alte semnificatii.
Dincolo de bucuria adevarata a participantilor si de exuberanta legitima a unor astfel de intalniri, nevoia transferului in spatiul culturii al unui episod care tine strict de biografia personala are, cel putin, doua semnificatii importante: mai intai, el indica o imensa nevoie de solidaritate umana ca forma eficienta de a compensa tot mai adanca solitudine in care ne impinge invazia cotidianului, iar, in al doilea rand, transferul inseamna, implicit, dorinta irepresibila de iesire din timpul uman si de instalare simbolica in atemporalitate.
Cu inteligenta ei exceptionala si cu spaima organica de a sta intr-un loc si de a se supune rutinei, Aurelia Mocanu cauta mereu solutii de supravietuire, inventeaza lumi, insceneaza forme de existenta.
Happening-ul colectiv de la galeria Universitatii de Arta poate fi interpretat si ca un ritual de exorcizare, ca o forma de biruinta individuala prin agregarea unor energii multiple, dar si ca o metafora a lumii in care traim, al carei umanism nu depaseste orizontul unei bucatarii bine dotate si al carei antropocentrism se reduce drastic la functia metabolica.
Si chiar daca intregul eveniment s-a consumat sub semnul jocului si al jubilatiei, ca doar numele sau este „JubiReli”, prin aura lui plutesc inca, invizibile si insidioase, particule grele de melancolie.