Pavel Şuşară: Investiţia în artă

Pe toată durata lunii iunie, în localitatea Panaci de langă Vatra Dornei, un tanăr om de afaceri din Iaşi a invitat caţiva artişti romani importanţi, adică ajunşi la deplinătatea carierei şi a prezenţei lor în spaţiul public, să convieţuiască, să comunice şi să lucreze împreună.

Expoziţia de pictură care finalizează acestă întalnire s-a deschis recent la Iaşi, în Sala domnitorilor din Palatul Culturii.

La acest ceremonial aparent simplu, dar extrem de complex prin premise şi prin consecinţe, care a început în luna iunie şi se finalizează abia acum, participă, în esenţă, doi actori la fel de importanţi; pe de-o parte, mediul de afaceri, economia reală, acel segment al existenţei colective care asigură dinamica, vigoarea şi energia vieţii noastre de zi cu zi, şi, pe de altă parte, componenta artistică, simbolică şi contemplativă a aceleiaşi realităţi, aceea care încearcă să eternizeze clipa, să suspende provizoratul şi să adoarmă germenele coroziunii pe care materia îl poartă, ca pe o fatalitate, în propriul său pantece.

Primul rol este jucat de oamenii de afaceri Gabriela şi Iulius Gabriel Mardarasevici, cei care au gandit, au iniţiat şi au susţinut financiar proiectul de la Panaci, care este cu totul altceva decat un simplu simpozion de pictură aşa cum am fost obişnuiţi pană acum, iar rolul celălalt, al creatorului în plin război cu timpul şi în interminabile tratative de pace cu atemporalitatea, este jucat simultan de pictorii Angela Tomaselli, Ilie Boca, Dan Cioca, Ion Grigore, Ion Sălişteanu şi Corneliu Vasilescu, pe care îi însoţeşte şi îi completează, în propriul său limbaj, artistul fotograf Ioan Agapi.

O expoziţie în şapte secvenţe perfect individualizate sau, mai curand, şapte microexpoziţii personale, iată consecinţa imediată a unei tentative de a repune lumea noastră imediată, atat de incoerentă şi de bezmetică, într-o ordine logică şi firească, adică de a reconcilia realul cu imaginarul.

Cum este perceput spaţiul natural, cum comunică între ei cei şapte artişti, cum realitatea lor interioară absoarbe şi asimilează motivele sau, din contră, se revarsă asupra acestora cu toată forţa subiectivităţii şi, la rigoare, a lipsei de precauţii, este o chestiune de lectură şi de înţelegere a cărei analiză ar cere un spaţiu mai amplu şi un timp mai îngăduitor.