Cântăreaţa povesteşte despre cariera ei după Eurovision, dar şi despre eforturile de la antrenamentele de dans.
Locul al treilea în finala Eurovision 2010 i-a adus Paulei Seling un an plin de evenimente. Concertele s-au ţinut lanţ, a avut colaborări cu Mikko Tamminen şi Adam Powers, nume sonore ale muzicii internaţionale, şi a pregătit două albume, unul în duet cu Ovidiu Cernăuţeanu, şi cel de-al doilea, de Colinde, ce va fi lansat în iarnă, înregistrat alături de bunul ei prieten, Sergiu Tuhutiu.
EVZ: Ce s-a schimbat în cariera ta după locul trei la Eurovision? Paula Seling: În primul rând, am devenit şi mai autocritică, îmi doresc să fac totul pentru ca momentele de pe scenă să fie cât mai bune şi, de ce nu, comparabile cu prezenţa de pe scena Eurovision, ca pregătire şi implicare.
În al doilea rând, am început să colindăm Europa pentru diferite spectacole, am stabilit nişte contacte noi cu ajutorul cărora ne promovăm muzica şi, mai ales, am ajuns să lucrăm cu oameni extrem de bine cotaţi în muzica internaţională cum ar fi Mikko Tamminen şi Adam Powers, ultimul dintre ei fiind producător şi compozitor al piesei "You and I", al celebrei Medina, dar şi producător pentru Kylie Minogue ("Like a drug"). Pentru noi, cei doi au produs şi compus, alături de Ovi, piesa "We got something" .
Să ne aşteptăm la un nou album? Desigur, Ovi şi cu mine lucrăm la un material nou, ne "batem" în idei pentru piesele pe care le scriem pentru albumul în duet. În paralel, am terminat un nou album de colinde pe care doresc să îl lansez în iarna asta.
Aveţi concerte în afara ţării? Unde? Desigur, Paul Nancă, de la Fundaţia Culturală Phoenix se ocupă de managementul nostru, al meu şi al lui Ovi şi, până acum, am fost în Turcia, Anglia, Belarus, Belgia, Bulgaria, Macedonia etc., în contexte mai mult sau mai puţin legate de Eurovision.
Pregăteşti noi spectacole alături de Ovidiu Cernăuţeanu? Sigur, multe dintre spectacole le susţinem împreună, când este Ovi în ţară, şi împreună cu Radu, soţul meu, am pus la punct nişte detalii de scenă care să îmbunătăţească show-ul pe care îl avem. Lucrăm intens la materiale noi.
DANSEZ PENTRU TINE
"Eu nu credeam că voi începe să dansez"
De la mijlocul lunii octombrie, Paula va participa la cel de-al zecelea sezon al com petiţiei "Dansez pentru tine" alături de Tudor Moldoveanu, de 18 ani, din Bucureşti. Pentru a avea mai mult timp pentru antrenamente, cântăreaţa va mai apărea în concerte numai în weekend, şi în special în Bucureşti.
Ce te-a determinat să participi la emisiunea "Dansez pentru tine"? Ideea de a lupta, cu tot ce ai, pentru o cauză bună, muncind şi dăruindu-te cu totul ei. Eu nu credeam că voi începe să dansez - probabil că nici voi - şi, cu atât mai mult, cred că participarea mea la acest show pentru a-l ajuta pe Tudor şi pe mama lui este o ocazie de a-mi depăşi limitele. Când visele cuiva depind de tine, voinţa nu are margini şi reuşeşti să fii mai bun pentru alţii şi să schimbi în bine ceva şi în tine.
Cum te înţelegi cu Tudor Moldoveanu, partenerul tău? Cazul lui Tudor m-a impresionat foarte tare, şi - norocul meu! - ne înţelegem excelent, este un băiat de nota 10, ca şi ediţia din această toamnă a emisiunii de la Pro TV, "Dansez pentru tine". Eu cred în el şi în forţa lui de a lupta pentru mama lui. Tudor dansează incredibil, este un om cald, atent, de bun-simţ, extrem de talentat, de corect şi de muncitor. Eu cred că locul lui este pe marile scene ale lumii, acolo unde ar putea să inspire alţi oameni, să creeze "frumos", să dăruiască oamenilor bucurie, prin arta sa - baletul, însă el trăieşte acum, împreună cu mama lui, de pe o zi pe alta, fără casă, în nişte condiţii foarte grele.
Ce înseamnă părinţii pentru tine? Părinţii sunt, alături de soţul meu, cele mai importante fiinţe pentru mine, ei mi-au dat viaţă, s-au zbătut să-mi dăruiască un viitor frumos şi le port cea mai adâncă recunoştinţă. Stiu că niciodată nu am să pot să le întorc tot binele pe care îl merită…
Cât de mare ţi se pare efortul? Efortul este, aşa cum m-am aşteptat, destul de mare, este greu să devii "dansator" peste noapte şi sunt o grămadă de mişcări ce trebuie să le învăţ şi pe care nici nu îmi închipuiam că aş putea să le fac vreodată. Însă îmi place foarte mult, atât de mult, încât regret enorm că nu am început să dansez mai de mult. Cu siguranţă că a ajuns să îmi placă şi datorită echipei mele formate din Căprioara şi Tudor, care îşi dau sufletul, amâdoi, să mă înveţe.