La jumătatea secolului IV, văzând cum creștinismul prosperă în Persia, având numeroase biserici, preoți și episcopi, adepții vechii religii a lui Zoroastru și evreii s-au aliat își l-au convins pe împăratul Shapur al II-lea (309-379) să pornească prigoana împotriva creștinilor.
În anul 341, peste o mie de creștini au pătimit și au murit, îmbărbătați în fața morții de episcopul lor, Sfântul Simeon. Printre ei, Sfinții Audel și Anania, dar și Ustazan, eunucul împăratului. La sfârșit, după ce și-a văzut turma că își încheie cu cinste viața pe pământ, Simeon a murit și el, tâindu-i-se capul.