Vă răspunde psihoterapeut AUGUSTIN CAMBOSIE, vicepreşedintele Federaţiei Române de Psihoterapie.
Anişoara, 30 de ani: De trei ani am o relaţie cu un om căsătorit. Nu este genul meu o asemenea poveste, totul a început foarte romantic, la început cu negări firave din partea mea, apoi cu o tulburătoare poveste de dragoste, aprinsă încă şi azi. Iubitul meu mi-a promis mereu că va divorţa, dar, probabil din cauză că are o fetiţă de 6 ani, amână mereu acest lucru. Mă copleşeşte mereu cu cadouri foarte scumpe, este foarte atent, tandru şi mă ajută de câte ori e necesar. Şi este foarte îndrăgostit de mine, simt asta. Când i-am zis că, dacă nu va divorţa, ne despărţim, a început să plângă şi m-a ameninţat cu sinuciderea. Puteţi să îmi daţi un sfat? Există contradicţii în ce spui. Se pare că ai principii, dar pe care nu le respecţi în acest moment esenţial. Ar trebui să te „scuturi“ şi să te întrebi exact ce îţi doreşti. Relaţia voastră este benefică pentru el, care are şi soţie şi copil, dar şi o relaţie intensă cu tine. Pentru tine însă cât de benefică este? Ce viitor ai cu el? Dacă îl vrei de soţ, trebuie să faci ceva pentru a-l avea.
O soluţie ar fi să-l pui să aleagă între tine şi soţia lui. Povestea cu fetiţa nu prea stă în picioare, deoarece doi oameni cu minte îşi dau seama că dacă divorţează, divorţează unul de altul, nu de copil. Dacă din cauze conjuncturale nu poţi lua singură decizia, te sfătuiesc să mergi la un specialist, care te poate ajuta să găseşti soluţia cea mai bună pentru tine şi să traversezi momentele dificile, ulterioare despărţirii. Nici el nu este un fericit, e într-o ambivalenţă foarte mare: responsabilitatea faţă de familie şi dragostea erotică faţă de tine. Dar el este totuşi cel mai avantajat, aşa că nu i-aş plânge de milă. Dacă lui îi e bine aşa, nu va face nicio schimbare.
Recomandările noastre
