Unele familii vor să aibă, dacă este posibil, cel mai deştept copil din bloc. Nu de puţine ori se întâmplă ca micuţii să cadă la mijloc între programa educatoarei şi visul părinţilor.
Pe 15 septembrie, puştii de la grupa pregătitoare vor intra pentru prima oară pe uşile unei şcoli. Bagajul lor de cunoştinţe depăşeşte însă, de cele mai multe ori, programa anilor de grădiniţă, iar asta îngreunează, paradoxal, munca învăţătoarelor.
Acestea se trezesc la clasa I cu copii plictisiţi: materia din grupa mare şi pregătitoare este aproape asemănătoare, copiii se satură de făcut bastonaşe pe caiete şi trebuie să-i dezobişnuiască de scrisul prin imitaţie sau de literele de tipar pe care aceştia le trântesc în interiorul cuvintelor.
Un sondaj în rândul educatoarelor arată că părinţii sunt de obicei aceia care insistă să se sară peste programa obişnuită care presupune învăţarea exclusiv prin joc şi să treacă direct la lucruri mai serioase. "Copiii-minune", care abia intră în clasa I, ştiu să citească, să scrie sau chiar să socotească.
"Citesc pe litere mari, dar nu zic bine"
Adi Raţiu are 7 ani şi a terminat grupa pregătitoare la grădiniţa particulară "Happy Universe" din Bucureşti. N-are astâmpăr de fel, dar în biroul doamnei Aurelia Badicuţ, manager al grădiniţei, stă potolit pe scaun, cu mâinile împleticite.
"Ce-i ăsta?", îl întreabă doamna Aurelia, ridicând în aer un post it. "Un pătrat", răspunde ferm Adi. I-a plăcut matematica şi a învăţat să numere până la 20, din doi în doi, recunoaşte numerele pare şi impare, ştie că dacă scade din doi unu rezultatul este unu. Sunt însă lucrurile prevăzute pentru programa grupei pregătitoare.
Îşi scrie numele cu litere mari, dar de citit, asta a fost ideea mamei. "Citesc pe litere mari, numai că nu le zic bine tot timpul", povesteşte puştiul. "Păi, dacă înveţi la grădiniţă să scrii şi să citeşti, ce o să faci la şcoală?", îl întreabă doamna Aurelia, care o experienţă de 40 de ani în sistemul preşcolar şi niciodată n-a încurajat cititul decât la clasa I. El ridică din umeri, face ce i se spune.
Tatăl îi pune audio-bookuri la culcare
"Am avut caiete şi la grădiniţă, numai că le-am cam mâzgălit", chicoteşte Adi. Nu-i place să zică poveşti sau să-şi folosească imaginaţia să găsească finalul uneia, lucru prevăzut de altfel în programa pentru clasa pregătitoare. Un minus, deoarece în grădiniţă trebuie să pună accent pe acumularea unor capacităţi şi abilităţi intelectuale, care să-i înlesnească munca de învăţare la clasa I, iar nu să asimileze cunoştinţe exacte.
Dar, acasă, tatăl îi pune audio-bookuri din operele lui Jules Verne, înainte de culcare. "Ştiu «20.000 de leghe sub mări», «Căpitan la 15 ani»", zice, pe nerăsuflate, el. Educatorii consideră că această stimulare e doar la suprafaţă.
Mara Dobre are 7 ani şi ştie multe. Singură la părinţi, fetiţa s-a bucurat de toată atenţia din partea acestora, dar mai ales a bunicii, care a petrecut foarte mult timp cu ea.
"N-am ţinut neapărat ca Mara să ştie să scrie sau să citească, lucruri pe care le va deprinde la şcoală, în clasa I. Am vrut mai degrabă ca ea să aibă o cultură generală bogată, care să o ajute pe parcurs", povestesc părinţii.
Aşteaptă prima zi de şcoală cu un soi de neîncredere, amestecată cu curiozitate. În mare, ştie cam ce va fi. I-a povestit o verişoară mai mare, Ana Maria, la care Mara se uită cu multă admiraţie. În urmă cu doi ani, părinţii i-au cumpărat o tablă, pe care Mara a început să deseneze. A învăţat toate literele alfabetului, le scrie cu litere mari, de tipar, pe al ei, apoi pe ale părinţilor.
"Nu l-a forţat nimeni. Pur şi simplu, a învăţat din curiozitate"
"Ştiu că nu va fi ca la grădi. La şcoală nu mai am voie să întârzii, să lipsesc, să mă joc. O să învăţ. Mama şi tata mi-au spus că dacă nu învăţ nu voi ajunge niciodată profesoară de balet sau farmacist, aşa cum îmi doresc", spune Mara, care mărturiseşte că cel mai mult îi vor lipsi colegii de grădiniţă. "Îmi va fi dor de ei. Nu cred că o să mai găsesc colegi aşa de buni ca la grădi", spune cea mică, oftând.
Şerban Barbu a fost coleg de grădiniţă cu Mara. Fire mult mai curioasă, Şerban a învăţat deja să scrie şi să citească. "Nu l-a forţat nimeni. Pur şi simplu, a învăţat din curiozitate", explică Narcis Barbu, tatăl puştiului. Şerban e convins şi el că la şcoală va fi mult mai greu decât la grădiniţă, motiv pentru care nu aşteaptă cu prea mult entuziasm clasa I.
De fapt, greul va însemna începerea responsabilizării celui mic, asta deoarece în grădiniţă copilul nu era taxat pentru neparticiparea la oră sau calificativele primite, ci doar primea steguleţe de copil bun, rău sau altele.
EXEMPLE
Diferenţe şi asemănări
În ultimii ani, în planul de învăţământ pentru clasa I, la limba română s-a relaxat ritmul de lucru, capacitatea copiilor de concentrare asupra sensului enunţurilor considerându-se a fi limitată pentru vârsta lor. În linii mari, exemplele de mai jos indică motivele pentru care copilul ar trebuie să nu fie presat la grădiniţă cu învăţarea scrisului sau cu calculele matematice.
Limbă şi comunicare
La grupa pregătitoare se urmăreşte ca micuţii să spună corect propoziţii, să ştie cu ce sunete încep cuvintele, să găsească un anumit sunet la început, mijloc, sfârşit, să împartă corect în silabe, să alcătuiască propoziţii cu un cuvânt dat, să scrie semnele grafice, să spună poveşti, să povestească după ilustraţii, să facă sfârşituri de poveşti, totul pentru a stimula imaginaţia şi creativitatea.
În clasa I se doreşte ca aceştia să înţeleagă semnificaţia globală a mesajului oral, să sesizeze sensul cuvintelor într- un enunţ dat, să distingă cuvintele dintr-o propoziţie dată, silabele dintrun cuvânt şi sunetele dintr-o silabă, să formuleze clar şi corect enunţuri verbale potrivite unor situaţii date, să manifeste iniţiativă şi interes pentru a comunica cu ceilalţi, să identifice litere, grupuri de litere, silabe, cuvinte şi enunţuri în textul tipărit şi-n textul scris de mână, să citească în ritm propriu, corect, un text cunoscut, să manifeste curiozitate pentru lectură, să redea prin cuvinte proprii, cu sprijin, un paragraf/fragment dintrun text citit.
Matematică
În ultimul an de grădiniţă, cei mici învaţă să numere înainte şi înapoi până la 20, ei trebuie să ştie numerele pare şi impare, formele geoemetrice, culorile, să găsească termenul necunoscut dintr- o ecuaţie.
Matematica din clasa I nu se vrea a fi făcută cu "creionul şi hârtia", respectiv "creta şi tabla", ci copilul să scrie, să citească, să compare şi să ordoneze numerele naturale de la 0 la 100, să efectueze operaţii de adunare şi de scădere şi să rezolve probleme cu o singură operaţie.
STUDIU DE CAZ
"Multe educatoare dau teme acasă, vă spun din experienţă"
Grupa pregătitoare este o punte de legătură între grădiniţă şi şcoală, o şansă în plus acordată copiilor care trebuie să facă faţă cerinţelor din clasa I. De câteva generaţii încoace, învăţătorii observă tot mai des diferenţele pe plan intelectual şi social dintre aceştia.
"Acest fapt e datorat în primul rând creşterii interesului părintelui de a-i asigura copilului tot ce este mai bun, dar şi a unei munci bine făcute în rândul primilor educatori. Însă, uneori, părinţii îşi doresc performanţe mult prea mari pentru copii", e de părere Ana-Maria Tudor, învăţătoare la Şcoala nr. 148 din Capitală.
Realitatea bate programa
Teoretic, grupa pregătitoare înseamnă pentru copii învăţarea semnelor grafice, despărţirea cuvintelor în silabe, învăţarea noţiuni despre corpul omenesc şi despre natură. Totul prin joc. Asta duce la stimularea creativităţii.
"Nu se prevede ca micuţii să scrie şi să citească la grădiniţă. Ci să recunoască cifrele şi literele. Părinţii vor mai mult. Curriculumul este gândit să nu îngreuneze. Sunt însă multe educatoare care dau teme acasă, să scrie cifre. Au caiete, vă spun din experienţă că se-ntâmplă aşa ceva", susţine şi doamna Aurelia, fostă educatoare.
În opinia acesteia, părintele este primul care începe presiunile. "Părinţii îşi doresc uneori performanţe mult prea mari pentru copiii de grădiniţă", explică Ana-Maria Tudor. "Se propunea, acum 20 de ani, să se înveţe în grădiniţă multiplii şi submultiplii metrului şi kilogramului. Şi-atunci am zis: «Dacă sunt adulţi care nu ştiu asta, de ce să mă chinuiesc cu el la grădiniţă, la doar 6 ani? Asta se-nvăţa în clasa a IV-a, pe vremea respectivă», îşi mai aminteşte doamna Aurelia.
Fiica sa cea mare a ales pedagogia şi a devenit învăţătoare. "Mereu îmi zicea: «Nu-i mai învăţa, mamă, să scrie. Pentru că-i învăţaţi prost, n-aveţi metodă. Foarte mulţi copii îl încep de jos în sus pe 1, în loc de sus în jos. Învaţă prin imitaţie, fiindcă au văzut undeva, fiindcă le-au zis mamele să-nveţe, pentru că fetiţa de la patru, din blocul de lângă, ştie. Nu-i învăţa să scrie, că mi-e mai greu să-i dezvăţ de ceva rău. E mai uşor să-l iau de la zero decât să-l dezvăţ», a completat aceasta.
"Elevul de clasa I este supraîncărcat"
"Trebuie să se ţină cont de faptul că nu atât însuşirea unui volum mare de cunoştinţe îl face pe copil apt pentru şcoală, ci, mai ales, dobândirea unor capacităţi şi abilităţi intelectuale care să-i înlesnească munca de învăţare. Şi spun acest lucru pentru că, uneori, remarc situaţii în care elevul de clasa I este supraîncărcat", spune Ana-Maria.
Nu-şi doreşte să le reproşeze educatoarelor asta, dar atenţionează că, uneori, se depăşeşte programa tocmai din dorinţa de a obţine performanţe. În cazul elevului din clasa I, această practică duce la instalarea oboselii şi a rutinei. "Trecerea copilului de la grădiniţă la şcoală trebuie să fie continuarea firească a unei programe", a adăgat aceasta.
Cătălina Balint a deschis grădiniţa "Happy Univers" de opt ani, iar din experienţa cu propria sa fiică şi-a dat seama că grupa mare, grupa pregătitoare şi clasa I sunt aproape asemănătoare: "Copilul ajunge să moară de plictiseală. Trebuie să-ţi placă să te duci la şcoală, nu să te facă să zici: «Doamna, am auzit aceste lucruri de trei ori»".
Ce ar însemna o grupă pregătitoare "Indicat ar fi ca micuţii să-nveţe aşa cum e prevăzut la grădiniţă: prin joc, prin arii de stimulare. Tot ce-nvaţă, să-nveţe jucându-se cu plăcere şi nu ca la o lecţie unde copilul stă pe scaun 30 de minute. Se şi reţine mai uşor. Copilul nu-i plictisit şi e atras. Copilul trebuie lăsat mai liber, să participe la ce îi place", explică şi doamna Aurelia.
Dacă învaţă la ştiinţe despre câine, aceasta recomandă să se şi cânte un cântecel cu Azorică, să se mai spună o poezie cu Zdreanţă. "Poţi să-l înveţi să povestească, să spună ce vede în imagini - cum e îmbrăcat, cum sunt feţele, dacă e cald sau frig, ce li se pare că exprimă faţa, ce anotimp e afară, să zică o poveste de la cap la coadă. Pe câţi îi întrebi, nu ştiu. Toţi încep şi se opresc. Să lucreze în colectiv, să se ajute unul pe altul, să-şi împrumute unul altuia instrumentele, materialele", este lecţia pe care o dă tinerelor educatoare doamna Aurelia.
"Sistemul se reduce la persoana care îl aplică"
În definitiv, fiecare părinte are dreptul să-şi educe propriul copil, este concluzia atât a educatorilor, cât şi a învăţătorilor. Dar să ştie să facă acest lucru spre binele celor mici.
"Trebuie să luăm sistemul ca atare şi să-l iubim cum e el. Sistemul se reduce la persoana care-l aplică", e de părere învăţătoarea Ana- Maria Tudor. "Generaţia de copii techupgradaţi le-a luat-o cu mult înainte celor care au crescut pe stil tradiţionalist. Trebuie să rămânem să lucrăm pe lucrurile simple, să îmbinăm calitatea şi timpul celor mici", încheie Cătălina Balint. "Accentul cade pe individualitatea copilului. Nu este nimic rău dacă va învăţa să scrie, să citească abia în clasa I. Un început bun este cerut şi de particularităţile psihologice ale copiilor de 6-7 ani, de plasticitatea sistemului lor nervos." ANA-MARIA TUDOR, învăţătoare