Studii recente arată că unul din patru copii este umilit în mod repetat la școală, în fața colegilor. Unul din cinci copii umilește, în mod repetat, un alt copil la școală, iar trei din zece copii sunt excluși din grupul de colegi. Termenul de „bullying” ar putea sa apară pentru prima dată în Legea Educației, existând în acest sens o propunere legislativă.
Cuvântul „bullying” nu are o traducere exactă în limba română, însă poate fi asociat cu termenii de intimidare, terorizare, brutalizare. Despre acest comportament, care este prezent în orice comunitate, ne vorbește psihologul Clinician Cristina Munteanu.
Intimidarea este folosirea forței, a amenințării sau a coerciției pentru abuz, intimidare sau dominare agresivă a altora. Comportamentul este adesea repetat și obișnuit. O condiție esențială este percepția, de către bătăuș sau de către alții, a unui dezechilibru al puterii sociale sau fizice, care distinge agresiunea de conflict.
Care sunt diferitele tipuri de agresiuni?
-Agresiunea fizică poate implica lovirea, împingerea sau atacarea altora.
- Comunicarea verbală se referă la folosirea cuvintelor pentru a le face rău altora prin insulte, tachinări dure, amenințări verbale și fizice și anumite comentarii cu conotație sexuală.
– Agresiunea relațională se concentrează pe excluderea unei personae din grupul de prieteni, de obicei prin amenințări verbale, răspândirea zvonurilor și a altor forme de intimidare.
– Hărțuirea reactivă implică faptul că agresorul răspunde că a fost victimă prin alegerea altora.
Cât de comună este agresiunea?
Studiile arată că profesorii sau cadrele didactice subestimează, adesea, cât de multă agresiune are loc la școală, deoarece aceștia văd doar aproximativ 4% din incidentele de agresiune care apar. Mai mult, victimele agresiunii o raportează adulților de la școală o treime din timp, de obicei atunci când agresiunea este suferită în mod repetat sau a cauzat un prejudiciu. Părinții tind să fie conștienți că minorul lor este agresat doar aproximativ jumătate din timpul petrecut la școală.
Ce face un bully?
Hărțuirea este considerată ca fiind rezultatul nevoii bătăușului de a obține și de a păstra controlul asupra altcuiva. Agresiunea, care este implicată în abuz, se presupune că interferează cu empatia necesară, pentru a se abține de la agresarea altora.
Agresiunea proactivă și reactivă conturează progresul agresiv, care este descris ca fiind bine organizat, detașat emoțional și condus de dorința de a primi o recompensă.
Agresiunea reactivă este definită ca fiind impulsul, ca răspuns la o amenințare percepută sau precipitantă și, de obicei, asociată cu emoție intensă, în special anxietate sau furie.
Spre deosebire de stereotipul tiranului, care este inutil din punct de vedere social, încercând să se simtă mai bine, agresorii, care nu au fost niciodată victime ale agresiunii, s-au dovedit că au o stimă de sine destul de ridicată și de a fi acaparatori sociali.
Copiii, adolescenții și adulții, care au fost victime ale bullyingului și ale agresiunii în sine, tind să fie mai agresivi decât agresorii, care nu au fost victime ale agresiunii.
Persoanele care se confruntă cu agresiunea, acelea care o asistă, dar care nu sunt nici bătăușul primar, nici victimă, tind să cedeze. Cred că este o presiune, de la egal la egal, pentru a susține comportamentul agresiv și teama de a deveni victima unui bully, dacă nu susțin comportamentul.
În plus, spectatorii sunt expuși riscului de a se angaja în hărțuire dacă încurajează agresiunea, acordând atenție comportamentului sau râzând despre asta.
Care sunt cauzele și factorii de risc ai agresiunii?
Factorii de risc, pentru a fi victima agresiunii, includ înțelegerea slabă a interacțiunilor emoționale sau sociale, tendința de a se supăra cu ușurință sau deja suferă de anxietate sau depresie.
Obezitatea actuală sau percepută a victimei este, de asemenea, un factor de risc. A fi subponderal este ușor asociat cu a fi agresat.
Copiii care au dizabilități sau care fac parte din anumite minorități entice sunt și mai vulnerabili de a fi agresați.
Care sunt simptomele și semnele de avertizare ale copiilor și adulților care sunt agresați?
Semnele care pot indica faptul că un copil ar putea fi agresat includ: lipsă de bunuri, răniri inexplicabile și un număr limitat de prieteni.
Simptomele cu care se confruntă victimele agresiunii pot fi: fizice, emoționale și comportamentale.
Exemple de simptome fizice: cele asociate stresului, dureri de cap, dureri de stomac, modificări ale apetitului, enurezis, amețeli și dureri generale.
Simptomele psihologice includ: adesea iritabilitate, anxietate, tristețe, probleme de somn, coșmaruri frecvente, oboseală dimineața, singurătate.
Simptomele comportamentale cum ar fi: evitarea situațiilor sociale, accesul la școală sau muncă târzie, iar calitățile celor abuzați pot scădea și pot deveni autodistructive (părăsirea de domiciliu sau suicid).
Articol preluat de pe LaPsihiatru.ro
Cristina Munteanu este psiholog-psihoterapeut în cadrul Compartimentului de Neuropsihiatrie Infantilă a Spitalului „Elisabeta Doamna” Galați. Absolventă a Facultății de Psihologie și Științele Educației din București, cu master în Consiliere psihologică, intervenție școlară și identificare vocațională, psihologul clinician Cristina Munteanu a urmat și specializările: Psihodiagnostic și Terapie Cognitiv Comportamentală copii și adulți – Cluj-Napoca, Psihoterapie, Hipnoză Clinică și Terapie Ericksoniană – Iași. Este specialistă și în Hipnoză Clinică și Terapie Ericksoniană.