Terenul dintre două blocuri din Giuleşti a fost rechiziţionat de un cetăţean cu pile la primărie. El l-a împărţit, după preferinţe, vecinilor, cu voie de la ADP.
Terenul viran dintre blocurile 86 şi 87 din Giuleşti, strada Porumbacu, pe care şoferii din cele două imobile şi l-au împărţit de 20 de ani, cu parcimonie, a fost rechiziţionat astă-toamnă de un întreprinzător. „Domnu’ Puiu“, cum îi spun vecinii, a făcut un proiect, a mers cu el la Primăria Capitalei, a primit aprobare, apoi l-a pus pe masa Administraţiei Domeniului Public (ADP) Sector 6, gata împărţit. Două locuri pentru el, două vecinului, preşedintei de bloc şi tot aşa. Locurile de parcare dintre cele două blocuri s-au dat rapid, mai ceva ca steagurile lui Pristanda.
Locatarii rămaşi pe dinafară au aflat de „afacere“ când noii proprietari au început să ridice pretenţii: „Să-ţi muţi maşina, că ăla e locul meu!“. Totul s-a făcut pe şest, pentru că pe terenul cu pricina e un post de transformare al Electrica, iar asta nu permite nicio amenajare edilitară pe o rază de zece metri de jur împrejurul acesteia. Acesta a fost, de altfel, răspunsul primit de locatari, de ani întregi, de la ADP, când se duceau cu cererile pentru locuri de parcare: „Nu avem cum să vă luăm banii, pentru că nu avem voie să amenajăm acolo nicio parcare“. Ce să fac, dacă am trei maşini!?
Ghinionul s-a spart, însă, cu domnul Puiu. „El nici nu stă aici, însă fetele lui stau în blocul 87. Enervat că de câte ori vine nu găseşte loc de parcare, a făcut o listă cu cine a dorit el, din blocul 87, şi a obţinut aprobarea de la Capitală. Se spune că ar fi din aceeaşi localitate cu domnul Videanu şi de asta are aşa o trecere la primărie“, povesteşte Victor Gutium, vecin din blocul 86, al cărui loc de parcare e râvnit de domnul Puiu.
„Eu am trei cereri depuse la ADP, ultima din luna iunie 2007, şi tot timpul mi se spunea că parcarea nu poate fi amenajată. De aceea ne-am amenajat fiecare cum a putut, cu pietriş, cu diverse şi în ani ştiam fiecare ce loc avem. Dar pe acest domn Puiu văd că nu-l refuză nimeni“, constată Gutium.
Că e aşa, recunosc chiar beneficiarii întreprinzătorului Puiu. „Vecinul de la apartamentul 24 a făcut proiectul şi, în noiembrie, a obţinut aprobarea. Imediat am plătit la ADP pe jumătate de an“, admite Sorin Baciu, posesor a două locuri din cele 19 „năşite“ de Puiu. Se simte vinovat? „Nu-mi cade bine, că aici sunt 80 de maşini pe 20 de locuri, dar asta e, dacă am trei maşini, ce să fac cu ele, să le pun una peste alta?“, se lamentează Baciu. Lista lui Puiu
Şi mai rău îi cade lui Kristis Costandache, care s-a trezit exclus din lista premianţilor din blocul 87, deşi e şi el vecin cu fetele domnului Puiu. „Am întrebat-o pe doamna Moise, preşedinta de bloc, cum s-au împărţit acele locuri, dar nu vrea să-mi spună. Zice că domnul Puiu s-a ocupat, şi dânsul a dat locurile cui a vrut. Totul s-a făcut pe şest“, povesteşte Costandache.
Cei mai nervoşi sunt, însă, locatarii din blocul 86, care s-au trezit că, deşi legea le-ar da dreptul la jumătate din parcarea dintre cele două imobile, ei n-au căpătat niciun centimetru. „Ne tot ameninţă cei din blocul 87 că astea sunt locurile lor, să mutăm maşinile. Însă niciunul nu arată o chitanţă de la primărie sau un număr de parcare“, ridică firesc problema un locatar care a stat în blocul 87, dar s-a căsătorit şi s-a mutat în 86.
Problema chitanţelor ia o turnură neaşteptată când în parcare apare Mircea Dumitraşcu, posesor şi el al unui loc pe lista domnului Puiu. „I-am dat 300.000 de lei lu’ dom’ Puiu, pentru parcare, că zicea că vin ăia de la primărie s-o betoneze când s-o încălzi vremea“, admite inocent Dumitraş cu, fiind convins că banii daţi domnului Puiu sunt pentru betonul primăriei, nu pentru închirierea unui loc de parcare. Primăria tace şi ia banii „Ăia de la primărie“ n-au de gând să betoneze parcarea, totuşi. „Într-adevăr, domnul Puiu s-a ocupat de tot proiectul, dumnealui a obţinut aprobarea de la Capitală, însă nu avem avizul de la Electrica şi nu vom putea betona parcarea. O să montăm nişte dale traforate. Faptul că nu e amenajată nu ne împiedică să încasăm bani pe ea“, explică halucinant Marius Crăciun, şeful parcărilor din sectorul 6.
El recunoaşte că sunt locatari care au două locuri în parcarea „domnului Puiu“, însă asta deoarece, „la momentul când s-a făcut proiectul, nu exista nicio altă cerere pentru acele parcări“. Sfatul lui Crăciun pentru restul locatarilor rămaşi cu buza umflată? „Să depună cereri la ADP şi, în limita locurilor disponibile, le vom rezolva.“ Domnul Puiu nu a putut fi contactat deoarece nu locuieşte în blocul 87, pe care l-a binecuvântat cu o parcare exclusivă.
Alina Puiu, fiica dumnealui, ne-a spus cam care crede că ar fi punctul de vedere al tatălui: „Vecinii ar fi trebuit să se trezească mai de mult dacă voiau locuri de parcare. Dacă tatăl meu s-a ocupat, e normal să primească locuri de parcare, putea să se ocupe oricine altcineva. Problema locurilor de parcare nu e numai aici, ci e în tot Bucureştiul. Domnul Gutium nu a ştiut exact cum să pună problema şi unde să pună problema. Tatăl meu a aşteptat şase-opt luni să i se aprobe dosarul. E pe principiul primul venit, primul servit!“. CE SPUNE LEGEA Primăria e contrazisă de acte
Hotărârea Consiliului General al Municipiului Bucureşti nr. 32/1994 reglementează încă situaţia parcărilor din Bucureşti. Are multe lacune, pe care administraţia le exploatează cum îi convine, în timp ce prevederile ferme nu sunt aplicate. Iată câteva exemple de articole din HCGMB 32/1994 care arată că faptele din Giuleşti contravin flagrant legii locale:
> Parcajele de reşedinţă sunt parcajele aferente frontului imobilelor, situate la mai puţin de 30 m de acesta, atribuite locatarilor, persoane fizice sau juridice;
> Atribuirea locurilor de parcare în parcajele de reşedinţă se face de către Administraţiile domeniului public de sectoare, pe bază de contract;
> În parcajele de reşedinţă situate la mai puţin de 30 m de frontul clădirii se atribuie locurile de parcare în proporţie de un loc de parcare pentru fiecare apartament, pentru autovehicule de 3,5 tone masa maximă autorizată, cu avizul administraţiei imobilului;
> În cazul în care cererea de locuri de parcare este mai mare decât numărul de locuri existente, atribuirea se face cu aprobarea administraţiei imobilului, cu prioritate pentru handicapaţii locomotori posesori de autovehicule speciale;
> În parcajele situate la mai mult de 30 m de frontul unei clădiri, dacă cererea este mai mare decât numărul de locuri, atribuirea se face pe bază de licitaţie. Licitaţia începe de la valoarea tarifului de bază pentru un loc de parcare;
> Parcajele de reşedinţă sunt întreţinute şi amenajate de către Administraţia domeniului de sector, care asigură semnalizarea şi marcarea acestora, cel puţin de două ori pe an.