E frumos sa ne jucam cu vorbele, daca stim s-o facem.
Asta presupune discernamant si proprietatea termenilor. Altfel ne trezim ca ochim metafore si impuscam ineptii, asa cum s-a intamplat alaltaieri, cand mai multe posturi TV l-au felicitat pe Gheorghe Hagi cu ocazia zilei de nastere.
Redactorii stirilor si-au spus, pesemne, ca urarile nu sunt intregi daca nu li se agata o codita omagiala. Zis si agatat. Animate de concurenta directa, dar si de dorinta de-a produce titluri memorabile, Pro TV si Antena 1 au vestit evenimentul in cheie politica.
Primul a titrat scurt, ca pe un afis de campanie: "Hagi for president". Al doilea a supralicitat evlavios: "La multi ani, Maiestate". Lipite, cele doua formule au nascut o strutocamila careia nu stiu cum e mai bine sa-i spun: republica monarhista sau monarhie republicana.
E adevarat, "Hagi for president" nu ascundea sugestii cu iz de Cotroceni, ci doar pronosticul lui Gica Popescu despre viitoarea inscaunare a sarbatoritului de luni ca presedinte al FRF. Asta insa nu schimba datele problemei. Pro TV a folosit echivocul pentru a imbraca un fapt divers in haina senzationalismului. Antena 1, pe de alta parte, a facut un sluj de toata frumusetea.
Tentatia monumentalizarii, o meteahna veche a romanului, s-a regasit deplin in acest "La multi ani, Maiestate" care unui barbat cu scaun la cap, asa cum il consider pe Hagi, ii provoaca mai degraba jena decat bucurie. Nu de supusenie mieroasa e nevoie in asemenea ocazii, ci de un gand sincer, exprimat cuviincios, fara inflorituri patetice si comparatii nelalocul lor.
Lui Hagi i s-a spus in fel si chip in presa noastra. Ma gandesc cu invidie colegiala la "Hagicianul", gaselnita aparuta cu catva timp in urma pe manseta unui ziar de sport. Nu stiu cine a avut ideea, dar o consider si azi o proba de inspiratie autentica.
In schimb, "Regele" sau "Maiestate" sunt cuvinte care mi se par stingheritoare pentru un fotbalist, fie el de superclasa. (E o apreciere valabila si pentru "El Rey" Pele). La 42 de ani, Hagi e un om asezat si cu simtul masurii. Tocmai de aceea cred ca nu ne sade bine sa-l cufundam in elogii vascoase. Febra encomiastica ne-a facut si asa prea multe deservicii in trecut.