Astăzi este ziua mea. Și mi-am făcut cadou niște amintiri din copilărie și din vremea primei tinereți. Aia frumoasă, dintre 20 și 25 de ani, când distracția e „în toate și în cele ce sunt”. Sunt istorii de neuitat.
Citatul de mai sus este dintr-o poezie comunistă, scrisă de George Lesnea, pe care generația mea o învăța la școală. „Partidul e-n toate/ E-n cele ce sunt/ Și-n cele ce mâine vor râde la soare”. Vă umflă râsul? Și pe noi ne umfla. Habar n-am cum se numea poezia, dar mi-a venit în minte pentru a așeza în limite o epocă la care am să mă refer în acest articol. Azi sunt momente în care nimic nu mai râde la soare, dar Partidul – indiferent de cum se numește cel de la putere - pare că a rămas în toate.
Am interacționat în ultimele zile cu două știri care m-au revoltat de-a dreptul. Ele m-au trimis în trecut, în epoca aceea de aur pe care n-o regret deloc, dar nici nu-I pot nega lucrurile bune ce au împins societatea înainte. Lucruri făcute de oameni, de români, nu de Ceaușescu și camarila lui. Nu vreau să divaghez, fiindcă e alt subiect.
Știrea numărul 1. Cazinoul din Constanța
Cazinoul, încă în renovare totală, a fost dezvelit de pânzele constructorilor și românii au putut privi fațada bijuteriei arhitectonice în toată splendoarea.
Ruina de acum câțiva ani redevine clădirea-simbol a orașului de la malul Mării Negre, cândva gazdă a familiilor regale, a reprezentanților legațiilor străine, clădire înscrisă de comuniști, în anul 1979, pe Lista monumentelor istorice din țară. Atât de multă grijă aveau membrii PCR de clădirile vechi încât nu le-au dărâmat, ba chiar au investit în ele. Unele le-au rechiziționat, în sensul că au oprit accesul românilor pentru a se bucura de confort și lux camarila cuplului Ceaușescu.
Cazinoul din Constanța a avut însă „viață” în el pe toată perioada roșie. În anul 1986 a cunoscut o renovare totală, deși acolo era un loc de distracție pentru „oamenii muncii” și turiștii români și străini. Toată lumea se poza în fața Cazinoului, una din puținele clădiri Art Nouveau din țară, datând din perioada de început a anilor 1900. S-au tipărit milioane de vederi cu imaginea sa, astfel că această clădire-simbol era cunoscută nu doar în toată România, ci și în Europa.
Am fost de mai multe ori la Cazinou în copilărie și în adolescență. Funcționa acolo un restaurant luxos, o atracție de necontestat prin serviciile pe care le oferea. În afara cazinoului era un bazin mare în care înotau pești de apă dulce, aduși din Deltă. Fascinația copiilor. Clienții își alegeau peștele dorit pe care apoi bucătarul îl pregătea. Exista și o terasă spre mare, unde erai norocos dacă prindeai o masă.
De toate acestea s-a ales praful începând cu 2007, în plin avânt democratic și capitalist. La acel moment, primarul Constanței a concesionat Cazinoul pentru 49 de ani unei companii din Israel. Aceasta promitea să investească într-o nouă renovare și în transformarea clădirii într-un cazinou veritabil, unde turiștii israelieni să vină cu avioanele charter în weekend și să-și potolească cheful de joc. N-a ieșit nimic bun pentru oraș și, în 2014, s-a pus lacătul. Bine că a revenit Statului, iar acum renovarea este în grija ministrului dezvoltării, lucrărilor publice și administrației! Să sperăm că nu va apărea vreo combinație și să pierdem din nou Cazinoul!
Știrea numărul 2: Palatul Regal din Mamaia
Într-o emisiune realizată de Anca Alexandrescu – „Culisele Statului Paralel” – s-a vorbit despre fostul Palat Regal din Mamaia, tot o clădire inventariată de comuniști ca făcând parte din patrimoniul național, ajunsă o ruină. Tocmai ce o instanță de judecată din Constanța a constatat, definitiv, nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1755, încheiat la data de 26 iunie 2003 între SC Mamaia și o firmă – Light System SRL. Palatul revine Statului și, probabil, va fi refăcut.
De ce mi-a provocat revoltă știrea aceasta? Pentru că ceea ce n-au îndrăznit comuniștii să distrugă, au venit ciocoii de tip nou, îmbogățiții de după revoluție, și fie au vândut străinilor, fie au făcut praf, așa cum s-a întâmplat cu Cazinoul și Palatul din Mamaia.
Construit de regele Ferdinand și regina Maria, palatul era, de fapt, un conac mai mare, dar decorat cu mult gust cu obiecte de mare valoare. La un moment dat, Palatul a intrat în proprietatea Armatei şi a fost dat Flotilei Hidroaviaţiei, devenind club al ofiţerilor. În 1944, la sfârșitul războiului, acolo erau cantonați generalii sovietici. Au jefuit tot ce era mai de preț și au vandalizat încăperile.
Palatul a fost refăcut după război şi a devenit, în perioada comunistă, „casă de odihnă pentru oamenii muncii“.
În anii 1978 – 1979, palatul a fost renovat, s-a construit o piscină şi a devenit un club destinat turiştilor germani, foarte mulți veniți pe litoralul românesc în anii 70-85. L-au numit Club Castel. Era un local cu circuit închis, cu muzică occidentală, dar și cu artiști români în vogă, unde se intra doar contra unei taxe în valută. Noi, tinerii României ne uitam cu jind la discoteca interzisă. Și dacă am fi avut mărci sau dolari ca să cumpărăm bilet, ne-ar fi umflat securiștii din interior, căci era interzis de lege să deții valută.
În schimb, copiii camarilei comuniste aveau acces liber. S-a schimbat ceva azi și n-am aflat?!
Și a venit revoluțiaîn decembrie 1989 și s-a instalat noua putere și administrație. Palatul Regal din Mamaia a fost inclus în 1992 pe Lista monumentelor istorice, cu denumirea „Club Castel“, şi, prin urmare, nu putea fi vândut decât dacă Ministerul Culturii nu-şi manifesta dreptul de preemţiune. Era însă în proprietatea administrației locale Constanța, care în 2003 l-a vândut firmei Light System SRL, deținută de Bartolomeu Finiș, un afacerist apropiat liderilor PSD.
În următorii ani nu s-a investit nimic, s-a luat tot ce se mai putea lua, a izbucnit și un incendiu care a șters orice urmă. Totul s-a transformat într-o ruină. Abia în 2018, ministrul Culturii George Ivașcu a avut curajul să deschidă proces și să ceară anularea contractului de vânzare-cumpărare. A plătit scump, pentru că nu a rezistat prea mult în scaunul de ministru. Dar uite că acum, în 2022, demersul lui a reușit și Palatul Regal a revenit în patrimoniul național. Minunat! Și de neuitat.