INTERVIU. Părintele Ioan Tiric observă de ani buni comportamentul credincioşilor şi este convins că românii vor şti mereu cum să sărbătorească Paştele.
Unul dintre cei mai entuziaşti tineri preoţi pe care-i are oraşul Hunedoara, părintele Ioan Tiric, este absolut convins că românii vor şti să sărbătorească Paştele, aşa cum se cuvine, chiar şi peste 100 de ani.
EVZ: Există, în sufletul dum neavoas tră vreo diferenţă între sărbătoarea de Paşte şi cea de Crăciun? Vi se pare vreuna dintre cele două mai importantă decât cealaltă? Părintele Ioan Tiric: Nu pot face o asemenea diferenţiere. Fiecare sărbătoare exprimă câte ceva, are o semnificaţie deosebit de importan tă. Naşterea Domnului exprimă întruparea lui Dumnezeu şi arată cât de important a fost acest moment pentru omenire, iubirea lui Dumnezeu pentru Om, trimiţându-şi Fiul în lume ca să-l elibereze din robia păcatului şi a morţii. Învierea este biruinţa Fiului asupra păcatului şi a morţii. Săptămâna Patimilor lasă, parcă, o urmă în sufletul creştinului. În aceste zile, creştinul îşi aduce aminte de momentele pătimirii Domnului Iisus Hristos.
Oare tocmai această urmă pe care Săptămâna Patimilor o lasă în sufletul credincioşilor face ca, în Noaptea de Înviere, numărul celor prezenţi la biserică să fie mult mai mare decât la slujba de Crăciun? E drept că de Paşte numărul celor prezenţi la biserică e mai mare. E multă lume în Noaptea de Înviere pentru că slujba se ţine la miezul nopţii, iar oamenii vin să ia lumină şi Sfintele Paşte, nu vin numai pentru rugăciune. Şi ritualul uşor diferit este un motiv. Poate că dacă am face şi de Crăciun o slujbă la miezul nopţii ar fi la fel de mulţi oameni la biserică. Dar mai intervine şi vremea: de Crăciun e frig, iar de Paşte, odată cu încălzirea vremii, fiecăruia îi şi place să mai iasă din casă.
Oare că aceia care ajung foarte rar la biserică vin aici de Paşte tocmai pentru că primesc ceva? Pâinea şi vinul contează, dar oamenii nu înţeleg că nu acestea sunt lucrule cele mai importante. Avem această perioadă de 40 de zile de post, o perioadă în care, de fapt, omul trebuie să se pregătească să primească Paştele, pâinea şi vinul, ca pe trupul şi sângele Domnului Hristos.
Din câte ştiţi, astăzi, românii, cei mulţi dintre ei, îşi mai pun problema pregătirii pentru primirea Paştelui? Nu contează vremurile pe care le trăim. Spiritul trebuie să rămână acelaşi. Nu contează că eşti sărac sau bogat, că eşti stăpân sau slugă, bărbat sau femeie, copil sau bătrân, tot timpul trebuie să te pregăteşti sufleteşte pentru Paşte. Nu se ştie când o să mori, iar trupul şi sângele Domnului Iisus Hristos este ca o merindă pentru viaţa de apoi.
Foarte multă lume apreciază că sărbătoarea Crăciunului a fost deja alterată de spiritul comercial. Că se pune prea mult accentul pe „material” şi prea puţin pe „spiritual”. E o asemenea tendinţă şi-n cazul Paştelui? Cât va mai rezista sărbătoarea Paştelui în faţa ofensivei comerciale? Aşa-zisa comercializare de care vorbiţi încă nu este deranjantă, cel puţin pentru mine. Cred că vine din dorinţa omului de a veni cu lucruri noi în viaţa lui. Nu-i nimic rău în asta. Este un progres comercial pe care însă nu-l consider un pericol. De exemplu, cu cât mai multe luminiţe de Crăciun cu atât mai bine. Şi Învierea Domnului este tot o bucurie. Orice om care dăruieşte este răsplătit cu o bucurie şi mai mare decât cea a celui care primeşte cadoul. Dacă vă aduceţi aminte, când eram copii, înainte de Paşte, părinţii ne cumpărau câte un rând de haine noi. Abia aşteptam să se apropie Paştele, pentru că acesta era un moment al reînnoirii care se făcea şi prin haine. Cadoul părinţilor avea şi un scop practic, dar şi unul spiritual. Sunt optimist în ce priveşte felul în care românii vor şti să simtă şi să sărbătorească Crăciunul şi Paştele. Desacralizarea unui popor înseamnă pieirea lui, lucru imposibil în cazul românilor. Avem tradiţii vechi şi de 2.000 de ani, unele chiar precreştine care au fost îmbinate cu credinţa ortodoxă. Indiferent de ce se va întâmpla, sunt absolut sigur că şi peste 100 de ani, de Paşte, fiecare familie de români va avea în casă cel puţin un ou roşu.