Nu se știe nici acum de la ce anume a pornit incendiul în Centralia, dar cele mai munte date istorice conduc către varianta că focul s-a declanșat într-un depozit de deșeuri aflat în apropierea unei mine abandonate care ar fi aprins o venă de cărbune expuse și s-ar fi extins apoi în labirintul de tunele de sub oraș. De la infernul subteran, focul a transformat treptat tot orașul într-o mare de flăcări. S-a întâmplat în 27 mai, 1962. O jumătate de secol mai târziu, orașul încă arde.
Înainte de trageie, așezarea cu peste 2.000 de locuitori era un loc plin de viață, acum este o unul cu străzi pe care mocnete focul, cu cratere și copaci carbonizați. Peste tot, domnesc gazele toxice sunt degajate de sol, relatează Business Insider.
Oamenii s-au luptat cu focul aproape două decenii, dar toate încercările lor au eșuat în cele din urmă. În 1981, pe fondul problemelor tot mai mari de sănătate, generate de nivelul ridicat de monoxid de carbon, situația Centralia a ajuns cunoscută la nivel național. Atunci un băiat de 12 ani a căzut în hău pe când mergea pe stradă, trotoarul năruindu-se din cauza călurii din subteran.
În următori ani, Congresul a alocat peste 42 milioane de dolari să mute rezidenți, iar case abandonate au fost demolate. Cu toate acestea, au fost și oameni care au refuzat să își părăsească locuințele.
În 2010, ultimii nouă locuitori ai orașului s-au luptat în instanță pentru a nu fi evacuați. Potrivit experților, în zonă există suficient cărbune pentru a alimenta focul încă 250 ani de aici înainte.