Orașe românești fondate prin decrete. Cum s-au născut o serie de orașe de la Dunăre și din Câmpia Dunării.
Este un veritabil loc comun în istoriografie că orașele românești moderne din Vechiul Regat au fost cele domnești, orașe-târguri, foste raiale turcești. Chiar dacă multe orașe, inclusiv din Banat, Ardeal au origini în vechi localități dacice și romane, în istoria lor sunt lungi perioade de ruralizare, reurbanizarea fiind apanajul istoriei moderne.
Orașe românești: Turnu Severin
Când vorbim de orașe românești fondate pe baze moderne, Turnu Severin nu face excepție. Știm de cetatea dacică Drubetis de orașul roman Drobeta. Până la 1526, Cetatea Severinului a fost un punct geopolitic esențial. Bătălia de la Mohacs aduce ruralizarea zonei, iar rudimentele organizării administrative a județului Mehedinți se regăsesc la Cerneți. Acolo se găsește și o culă tradițională oltenească. Acolo avea moșie Tudor Vladimirescu.
Faptul că malul Dunării era nevalorificat i-a determinat pe austriecii de la Orșova să încerce fondarea unui port lângă care să apară și un oraș. Granița dintre Oltenia și Austria era la Vârciorova. În timpul ocupației ruse (1829-1834), guvernatorul Kisselef a primit memoriul unor boieri mehedințeni ca la Turnul lui Sever (Cetatea în ruine), între cetate și piciorul podului lui Apollodor să apară un oraș nou.
Pavel Kisselef apare ca ctitor de orașe românești prin semnarea la 22 aprilie 1833 a ofisului prin care se autoriza apariția pe Câmpul lui Sever, a ceea ce numim astăzi Drobeta Turnu Severin. Planurile au fost create de Moritz von Ott și Xavier Vilacrosse. Primul era austriac școlit la Sibiu, al doilea, catalan venit în spațiul românesc. Va face carieră la București mai târziu ca arhitect urban.
Orașe românești: Alexandria
La capitolul orașe românești fondate și proiectate cu rigla, Alexandria, fondată în vara anului 1834 (1 iulie 1834) a avut de la început o „constituție” numită „Ekstrucție”. A fost emisă de o comisie sub domnitorul regulamentar Alexandru Ghica. De aceea, orașul i-a preluat și numele domnitorului, deși inițial ar fi trebuit să se numească „Mitropolia”. În 12 mai 1834, Mitropolia Țării Românești a făcut schimb de terenuri. Zimnicenii și mavrodinenii au cumpărat moșia dâmbovițeană Brezoaia (cu 250 000 lei) care a fost dată la schimb cu moșia Băcăainca, viitoarea vatră a Alexandriei, primită de Mitropolie de boieri de neam. Terenul moșiei Băcăianca era situat între Mavrodin și Zimnicea, cum doreau fondatorii Alexandriei. Ei voiseră să scape de influența retrogradă, corvezile feudale impuse de boierii din Zimnicea și Mavrodin
Moritz von Ott, un nobil austriac cu studii la Sibiu (împământenit la 18 ianuarie 1835) a fost cel care a făcut planurile orașului. Printre fondatori, găsim români întreprinzător și negustori din Zimnicea și Mavrodin (inclusiv negustori bulgari din Sviștov, stabiliți în Zimnicea). Orașul a fost autorizat de Alexandru Ghica la 24 august 1834. Statut urban a căpătat prin actul domnesc din 4 septembrie 1840 și se va ridica, în timp, detronând capitala Teleormanului, Turnu Măgurele, care până la 1829 fusese raia turcească.
Corabia, oraș promis de Cuza, desăvârșit de Carol I
La Celeiu, cartier al Corabiei de azi, se văd ruinele unei cetăți romane (Sucidava), nu departe de vatra dacică. Cetatea era centrul „territorium Sucidavense”, dar nu se știe dacă a fost mai mult de un pagus. Malul Dunării era abrupt și aveau loc eșuări de corăbii. O asrfel de corabie eșuată a dat toponimul locului. Ciobanii veneau să facă sălaș la „corabie” iar apoi au apărut stâne și mici gospodării.
La 24 iunie/6 iulie 1859, Alexandru Ioan Cuza care vizita Oltenia are partea lui de glorie ca ctitor de orașe românești. El primea jalba a 37 de comercianți din Caracal, capitala Romanaților (Oltul de azi) care să permită apariția unui oraș cu port. Islazul, vechiul port de la vărsarea Oltului în Dunăre (atunci oraș-port, azi sat, locul startului revoluției pașoptiste în Țara Românească) era depășit.
Cuza este de acord, la 1862, se înființează Comisia. Satul Corabiei era pe Moșia Mânăstirii Bistrița-Vâlcea deci, trebuiau răscumpărate 1000 pogoane din terenul acestei moșii. Secularizarea averilor mânăstirești vine la fix în 1863, dar elita caracaleană tergiversează. Nu e de acord ca să bage bani în Corabia iar Corabia să fie oraș -port liber. Fondarea orașului are loc prin Legea de Fondare promulgată de Principele Carol I, datată 30 noiembrie/11 decembrie 1871.
Orașul este proiectat de către arhitectul Vairak în aceeași logică a orașelor Turnu Severin și Alexandria. Calafatul, veche schelă la Dunăre, cu tradiție portuară medievală a fost ameanjat din punct de vedere urbanistic și a devenit oraș prin voința altui ctitor de orașe, domnitorul Barbu Știrbei, în anul 1855.
Sursa foto: Arhivă