Opinia separată aparține președintelui Curții Constituționale a României, Augustin Zegrean, și judecătorului Valer Dorneanu și a fost formulată în cadrul Deciziei din 12 decembrie privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 alin (3) din Legea partidelor politice 14/2003. Cei doi apreciază că instanțele de judecată vor fi supraaglomerate cu acest tip de procese.
Preşedintele Curţii Constituţionale, Augustin Zegrean, şi judecătorul Valer Dorneanu susţin, într-o opinie separată, că posibilitatea exercitării unui control judecătoresc asupra deciziilor partidelor privitoare la dobândirea sau pierderea calităţii de membru al acestora ar însemna o ingerinţă a unei autorităţi a statului în activitatea internă a formaţiunilor politice şi atrag atenţia că acest lucru va genera o supra-aglomerare a instanţelor cu cereri de acest tip, informează Agerpres.
"Raţionamentul dezvoltat în decizia faţă de care formulăm opinie separată porneşte de la ideea că instanţele ar trebui să fie competente să verifice exclusiv legalitatea deciziilor de excludere din partid, urmărind, în acest scop, îndeplinirea condiţiilor procedurale prevăzute în statutul respectivului partid politic. Trebuie, însă, subliniat că, în realitate, o asemenea analiză nu este posibil să fie realizată fără să se aducă atingere autonomiei partidelor politice (...). Delimitarea sferei legalităţii de cea a oportunităţii în ce priveşte aprecierea excluderii din partid reprezintă o operaţiune deosebit de dificilă, care riscă să plaseze instanţele în postura de a interveni în decizia politică, fiind, astfel, denaturat rolul lor de înfăptuire a justiţiei", argumentează judecătorii Zegrean şi Dorneanu. Cei doi susţin că sunt în dezacord cu soluţia pronunţată prin decizia din 12 decembrie 2013 şi consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.16 alin.(3) din Legea partidelor politice 14/2003 ar fi trebuit respinsă ca neîntemeiată.
În opinia separată se arată că până în prezent CCR a dezvoltat o bogată jurisprudenţă prin care a confirmat constituţionalitatea prevederilor de lege menţionate, fiind pronunţate zece decizii în acest sens. Exclusiv competența comisiilor de arbitraj
Zegrean şi Dorneanu arată că soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurii de excludere din partid a unui membru este de competenţa exclusivă a comisiilor de arbitraj, care sunt reglementate prin statutele partidelor, fiind exclusă procedura jurisdicţională în faţa instanţelor, conform Agerpres.
În opinia formulată se reaminteşte că şi CEDO a statuat că liberul acces la justiţie nu este un drept absolut, ci necesită, prin însăşi natura sa, o reglementare din partea statului, care are o anumită marjă de apreciere în stabilirea unor limitări ale acestuia, atât timp cât nu aduce atingere însăşi esenţei acestui drept. Curtea a mai reţinut că, în principiu, pierderea calităţii de membru al unui partid politic se produce fie în mod voluntar — prin demisie, fie prin excludere — ca sancţiune hotărâtă şi aplicată de către organismul statutar stabilit în mod expres în acest scop. În cea de-a doua ipoteză, cea a excluderii, pierderea calităţii de membru poate interveni în situaţia în care persoana în cauză a încălcat prevederile Statutului ori hotărârile organismelor de conducere sau când a săvârşit abateri grave, inclusiv prin acţiuni ori prin declaraţii publice împotriva hotărârilor luate prin vot de organismele de conducere ale partidului. Asemenea cazuri pot fi analizate numai de organele specifice ale partidului, acestea fiind singurele în măsură să aprecieze dacă, şi în ce măsura, membrul se face vinovat de nerespectarea disciplinei interne şi dacă aceasta este de natura să conducă la excluderea sa.
"Normele cuprinse în statutele partidelor politice nu au însă natura juridică în sensul arătat, ci reprezintă reguli de conduită internă a căror respectare este necesară pentru buna funcţionare a partidului ca structură asociativă. Acesta este motivul pentru care instanţele nu au competenţa de a cenzura hotărârile organelor de aşa-numită 'jurisdicţie internă' a partidelor, hotărâri care au caracter de acte politice, emise în baza unor norme proprii statutelor acestora", subliniază cei doi judecători, citați de Agerpres. Argumente: jurisprudența Curții Constituționale
Cei doi membri CCR consideră că, având în vedere că în cauza de faţă nu au fost învederate elemente de noutate faţă de motivările excepţiilor deja soluţionate de CCR, care să determine reconsiderarea vastei şi convingătoarei sale jurisprudenţe în materie, acestea îşi menţin pe deplin valabilitatea.
"Justificarea prezentului reviriment jurisprudenţial prin numărul mare de plângeri referitoare la contestarea deciziilor de excludere din partide pe care instanţele le resping ca inadmisibile nu poate fi considerat un argument în acest sens. Mai mult decât atât, ar fi trebuit să se aibă în vedere că admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin.(3) din Legea partidelor politice 14/2003 va genera o supra-aglomerare a instanţelor cu cereri de acest tip, ţinând cont de faptul că, în prezent, în România funcţionează legal o multitudine de partide politice. Posibilitatea exercitării unui control judecătoresc asupra deciziilor partidelor privitoare la dobândirea sau pierderea calităţii de membru al acestora ar însemna o ingerinţă a unei autorităţi a statului în activitatea internă a partidelor, în mecanismele proprii de organizare şi funcţionare, controlul deciziilor de acest tip al organelor partidelor fiind incompatibilă cu autonomia acestora, inerentă rolului lor în dezvoltarea şi menţinerea unei societăţi democratice", mai subliniază Zegrean şi Dorneanu.