La îndemnul domnitorului Grigore Calimachi, la 1762 în Iași, al doilea logofăt, Gheorgachi (sau Gheorgache), pune pe hârtie, inspirându-se din lucrarea „De oficiis” a lui Pseudo-Kodinos, cum trebuie să decurgă la Curtea Moldovei ceremonialele, opera rămasă în istorie sub numele de „Condica lui Gheorgachi”, din care redăm câteva pasaje:
2r. Condică ce are întru sâne obiceiuri vechi și noă a prea înnălțaților domni, care s-au făcutu din porunca prea înnălțatului, luminatului și iubitoriului de Hs. Domnului mieu și oblăduitoriului a toată Moldaviia: Io Grigorie Ioan Voevod, care s-au alcătuit și s-au scris de mine prea plecata slugă, Gheorgache vtori logofăt aici în orașul Eșului, la anii 1762 Noemvrie 5.
3r. Pinax adecă însemnare de ceale ce să află întru această Condică
Orânduiala Domnii noao
Orânduiala boieriilor
Orânduiala mucareriului
Domniia Mării sale lui Grigorie Voevod
Orânduiala la zioa Agiunului Nașterii
Orânduiala în zioa Nașterii
Țărămoniia ce să face la Sfete Vasilie
Orânduiala în zioa Agiunului și în zioa de Bobotează
Alte obiceae vechi ce avea Domnii cei dinainte
Orânduiala în zioa Învierii
Țărămoniia ce să face la Sfete Gheorghie
Orânduiala cându merge Domnul la Svităi
Orânduiala cându face Domnul Mitropolit sau Episcop cându moru
Rânduiala iarăși cându face Domnul Mitropolit sau Episcop; cându face paretisis
Rânduiala divanului
Țărămoniia ce să face la solii cei streini ce trec pin Eși
În ce chip se adună Domnul cu Hanul și cu Pașii cei cu trei tuiuri, cându trec pin Eși la sarhatul lor. Al Mării tale mică, plecată și dreaptă slugă: Gheorghie al doilea logofăt.
4r. Țărămoniia Domnii noao, cându vine Domnul în scaon, cu ce politică și rânduială să cinstește
Domnul, după ce ia Domniia la Țarigrad, îndată avându gata pre unul din oamenii săi și cu călărașii carii să întâmplă acolo, în menzâl, vin la Moldova cu zaptu-ferman și cu cărțile Domnului la caimacami, pe carii îi orânduește Domnul.
Deci boerii caimacami, deosăbitu de alte trebi și purtări de griji ce au din poronca Domnului, gătescu rădvane, carătă și cară pentru agârlâc și le trimit la Țarigrad, cu toate ceale trebuincioase.
Și mai nainte pân a nu sosi Domnul la Gălați, fieștecarele din boerii țărăi (afară de caimacami), s-au silitu ca să iasă întru întâmpinarea Domnului la Gălați, așteptându-l la vadul Dunării, de iasta parte, unde și saivantu iaste întinsu pre malul Dunării.
Și cându iase Domnul din ghecitu, stau boerii la rânduiala lor de-i fac alaiu și mergându Domnul la saivantu, mergu toți boerii, pe rânduială, de-i săruta mâna și poala.
Și lângă Domnul stă un boeriu, care iaste mai cunoscutu Domnului și arată pe fieștecare din boeri, cine iaste și ce boerie au avutu; și de acolea, îndată să ridică Domnul de merge la târgul Galaților, la gazda ce iaste rânduită și gătită, petrecându-l și boerii.
După ce intră Domnul în casă, mergu și boerii toți înlăuntru și le zice Domnul de șăd, dându-le și cahfea.
Pe urmă, eșindu boerii dela Domnu, mergu pela gazdile lor.
A doao zi mergu boerii de să închină Domnului și după cafea să face un divan de giudecăți norodului.
Unii din Domni au făcut și masă boerilor (dar nu toți).
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric