Oare viitorii parlamentari au proiectul de țară în mapa de candidat? Vin alegerile parlamentare pe 1 Decembrie, fix de ziua națională.
Viitorii parlamentari vor fi în marea lor majoritate dintre actualii parlamentari. Deja partidele au avut un test serios la locale și la europarlamentare, de aceea baza de cadre li s-a împuținat pentru că la alegerile parlamentare sunt și reguli de vârstă, pentru deputați și senatori. Și unde mai pui că unele partide trag speranță să fie în guvern, iar acolo au nevoie de prefecți și subprefecți.
Viitorii parlamentari și marile probleme de infrastructură
Viitorii parlamentari au probleme de infrastructură de rezolvat. Ei fac legi, ei votează cadrul după care vor fi atrase fonduri, vor fi alocate fonduri, fie europene, fie naționale. Spitale, autostrăzi sunt mai ușor de promis. Digurile, versanții muntoși, avertizarea în caz de furtuni sunt deficitare. Nu mai zic că, deși nu mai ninge decât prea puțin viscolit în comparație cu troienele copilăriei noastre și, mereu prin aceleași zone, ai noștri sunt mereu surprinși vara de caniculă, iarna de nămeți, primăvara și toamna de furtuni sau ploi diluviene.
Pur și simplu, digurile și alte elemente de infrastructură sunt nereparate de 30 de ani. Au mai apărut sesime prin zone pe unde nu erau de obicei. Ori, cele mai noi blocuri au cel puțin 34 de ani de când s-au dat în folosință. Cele din ultimii 35 de ani, s-a văzut că au probleme încă la câțiva ani de la construcție.
Viitorii parlamentari: Planul Simion și amatorismul lui
Viitorii parlamentari vor face iar promisiuni, vor concepe planuri aiuristice. Să luăm de exemplu, Planul Simion, cel conceput zice-se la sfatul avocatului Piperea, proaspăt europarlamentar. Piperea și Simion au văzut repede pe Google New Deal, SUA, Roosevelt și au zis că, gata, apar casele de 35 000 euro și că se va transforma România în țară de oameni la casa lor.
Pur și simplu, eu am studiat cum avocatul Gheorghe Piperea (alături de alți avocați) a pierdut un proces mare pentru statul român: Metalexporimport (MEI) ş-a judecat cu două concerne germane, respectiv Thyssen Krupp şi Otto Wolf, într-o speță juridico-economică internațională reprezentând contravaloarea pretinsă de statul român pentru tabla produsă la Sidex Galați și neplătită de trusturile germane (acestea asumaseră calitatea de finanțator pentru o companie americană care comandase tabla). România putea primi o sumă de bani la masa credală, propusă de nemți (5 milioane dolari), dar apărătorii firmei românești (implicit ai statului român) au refuzat iar statul român a pierdut tot, nepriminid nimic până la urmă, deși valoarea comenzii era de 60 milioane dolari.
Practic, firmele germane garantaseră că statul român care a trimis comanda (tabla de la Sidex), va primi banii, numai că firma americană a dat faliment iar firmele germane au refuzat să ramburseze contravaloarea pe care practic o giraseră prin acceptarea calității de finanțator. Adică statul româm a fost păcălit la propriu.
Oare de unde iau capitalul avocatul finanțist Piperea și George Simion
Acum, să explic de ce George Simion și Gheorghe Piperea au propus un plan de amatori. Păi, este simplu. Când Roosevelt în anii 30, la finalul Marii Crize a inițiat New Deal, avea de partea lui băncile americane, bancherii secătuiți de criză dar care mai aveau lichidități. Să nu uităm că multe concerne americane (cu bănci în spatele lor) s-au salvat relocând fabricile și producția în URSS, statul comunist condus de dictatorul Stalin în perioada Marii Crize (1929-1933). Prețurile la materiale erau mici, fusese criză de supraproducție. Ori, România nu are bănci, oare de unde iau capitalul avocatul finanțist Piperea și deținătorul unei licențe în Econonie și al unui master în Istorie, George Simion?
Statul român nu are decât CEC, drept bancă de stat. În plus, ce oameni de afaceri preferă să facă acele case cu preț final de 35 000 euro când piața materialelor de construcții are prețuri maxime? Forța de muncă în construcții este acum majoritar extracomunitară, ori acolo, contractele sunt la prețul pieței, iar salariile se vor regăsi în costul final de construcție și finisare/metru pătrat.
Așadar, nu sunt întrunite acum condițiile de acum 90 de ani din SUA în cazul României. Mai este și problema terenurilor, ele sunt retrocedate de mult, sunt la afaceriști imobiliari. Ori, se știe că dacă un afacerist vrea contracte cu statul va da șpagă pe care musai o va scoate din lipsa de calitate a construcțiilor noi, evident. Ori, probabil AUR va apela la firme de construcții agreate de partid. Mai mult ca sigur firmele respective vor pompa bani în campania AUR. Iar asta înseamnă că trebuie să aibă certitudinea că AUR ar putea intra într-un guvern viitor și să preia o instituție, un minister, o agenție pentru construcții.
Epilog...
Așadar, până la 1 Decembrie, multe se vor promite și mai nimic n-o să se facă. De aceea, trebuie văzut ce proiecte de țară autentice au parlamentarii români actuali și viitori prin mapele lor de candidați.