Cercetatorii au reuşit să identifice structura chimică a betonului roman, care a rezistat forţelor naturii timp de mii de ani, fără a se degrada foarte mult.
Vechile ziduri construite de romani au fost create folosind un beton din var și cenușă vulcanică pentru a se contopi cu pietrele.
Acum, oamenii de știință au descoperit că elementele din materialul vulcanic au reacționat cu apa de mare pentru a consolida construcția.
Ei cred că descoperirea ar putea conduce la materiale de construcție mai ecologice.
Spre deosebire de amestecul de beton modern, care se erodează de-a lungul timpului, substanța romană le-a ridicat întrebări cercetătorilor.
În loc să se erodeze, în special în prezența apei de mare, materialul pare să câștige rezistenţă.
În testele anterioare cu eșantioane din zidurile și porturile romane antice, cercetătorii au aflat că betonul conținea un mineral rar numit tobermorit de aluminiu.
Ei cred că această substanță de întărire s-a cristalizat în var , deoarece amestecul roman a generat căldură atunci când a fost expus la apa de mare.
Cercetătorii au efectuat acum o examinare mai detaliată a probelor folosind un microscop electronic pentru a cartografia distribuția elementelor. De asemenea, au folosit alte două tehnici, micro-difracția cu raze X și spectroscopia Raman, pentru a înţelege mai bine structura materialului folosit.
Acest nou studiu susţine că oamenii de ştiinţă au descoperit o cantitate semnificativă de tobermorit crescând prin ţesătura betonului, cu un mineral asociat, numit „phillipsite”.
Cercetătorii spun că expunerea pe termen lung la apa de mare a ajutat aceste cristale să continue să crească în timp, consolidând betonul şi prevenind apariţia fisurilor.
„Contrar principiilor betonului pe bază de ciment, romanii au creat un beton asemănător unei roci care se dezvoltă în schimburi chimice deschise cu apa de mare”, Marie Jackson de la Universitatea din Utah, SUA.
„Tehnica lor s-a bazat pe construirea unor structuri foarte masive, care sunt într-adevăr foarte durabile”, a mai spus ea, conform bbc.com.