De obicei singuraticii sunt consideraţi ciudaţi şi de multe ori ocoliţi de cei mai comunicativi, dar este o mare greşeală pentru că cei mai interesanţi oameni sunt cei singuri. Nu socializează prea mult, nu le place timpul pierdut inutil. Comunicarea lor poate fi un Nietzsche pus pe jar, un Dostoevski profund, patologic sau un Dali excentric (de ce nu), care nu cunoaşte limite şi plictiseli impuse de o realitate cotidiană care de cele mai multe ori este falsă.
Potrivit curiousmindmagazine, a fi singuratic nu are de-a face cu a fi izolat de lume. De fapt, sunt două lucruri complet diferite. Dacă ai un singuratic ca prieten ar trebui să te simți privelegiat. Să nu crezi că ei se gândesc numai la persoana lor, ci dimpotrivă, vei rămâne surprins să afli că sunt destul de realiști și cu picioarele pe pământ.
Oamenii singuratici au o gândire analitică dezvoltată și se gândesc de două ori înainte de fi prieten cu cineva din jurul său. Această abordare profund intelectuală îi ajută să înțeleagă mai bine oamenii care-i înconjoară.
Există două tipuri de oameni singuratici: extrovertiți și introvertiți.
Singuraticii extrovertiți sunt cei care nu au nevoie de ajutor pentru a comunica cu cei din jur. Ei sunt cei care pot să glumească, să râdă, să se distreze într-un anumit grup de oameni. Totuși, ei preferă să petreacă o bună parte din timp cu ei înșiși. Dacă ei merg cu cineva la întâlnire, înseamnă că apreciază foarte mult acea persoană.
Singuraticii introvertiți sunt copleșiți de mulțime. Locurile aglomerate îi obosesc și din această cauză ei aleg să comunice mai mult online (grupuri și forumuri). Vor și ei contact cu oamenii, însă sub o altă formă, pe care ei o consideră mai sigură pentru felul lor de a fi. Emil Cioran încadra singurătatea în citate memorabile. De exemplu: ,,Singurătatea nu te învaţă că eşti singur, ci singurul” sau ,,Singurătatea este o operă de convertire la tine însuţi”, ceea ce ne face să înţelegem că nu trebuie să avem frică sau să ne simţim izolaţi, fiind în singurătate, ci trebuie să ne consolidăm individualitatea, să o facem unică, chiar dacă anticipăm că e imposibil. Fără singurătate avem doar gălăgie, ceartă şi prefăcătorie în societate, iar fără societate avem doar individualităţi egoiste, care creează în haos şi stres. Singurătatea e un leit-motiv şi un concept denaturat al societăţii".