Cercetătorii din Germania și Marea Britanie au venit cu versiuni „reduse” ale SARS-CoV-2 pentru a analiza în siguranță comportamentul său infecțios în condiții de laborator. Folosirea acestei metode a dezvăluit un mod surprinzător cum vârfurile virusului acționează ca un fel de lamă, permițându-i să se ascundă mai ușor de sistemul nostru imunitar.
- Descrise drept „virioni minimali sintetici”, particulele constau din module create de la zero pentru a oferi informații despre caracteristicile cheie ale virusului, fără a putea funcționa împreună ca o unitate infecțioasă.
Construim aceste versiuni de la zero și este foarte important că putem proiecta cu precizie compoziția și structura lor. Acest lucru ne permite să realizăm o analiză atentă, pas cu pas, asupra unor mecanisme distincte. Și mai important pentru noi, pe măsură ce construim acești virioni sintetici de la zero, este că le putem proiecta cu precizie compoziția și structura”, spune biologul Oskar Staufer care lucrează în prezent la Universitatea din Oxford.
Proteinele sunt atât un ajutor, cât și un obstacol pentru micul invadator
Primul mecanism asupra căruia echipa și-a îndreptat atenția a fost corona (coroana) de țepi care ies din învelișul virusului. Încă de când epidemia a explodat, la începutul anului 2020, virusologii au căutat să înțeleagă cum anume aceste proiecții ajută agentul patogen în încercarea sa de a supraviețui și de a se reproduce. A devenit din ce în ce mai clar că proteinele sunt atât un ajutor, cât și un obstacol pentru micul invadator.
Astfel, vârfurile acționează ca o cheie pentru un tip de încuietoare celulară numită receptor ACE2, păcălind țesuturile să permită intrarea virusului. Cu toate acestea, proteinele sunt, de asemenea, o caracteristică ușor de identificat pe care anticorpii se pot agăța și care declanșează o curățare. Chiar și vaccinurile se bazează pe proeminența sa, oferind sistemelor imunitare neinfectate, o impresie a structurii sale pentru a le pregăti mai bine pentru o infecție reală.
Concluzii: Virusul se ascunde de sistemul imunitar
Cercetările anterioare evidențiaseră deja o secțiune a spike-ului de care moleculele imune se lipesc. Având în vedere că această regiune a fost rezistentă la schimbare, este corect să presupunem că trebuie să fie o structură destul de importantă pentru supraviețuirea virusului.
Cercetătorii au observat că vârful a suferit o modificare structurală atunci când molecula imună s-a agățat de el, pliindu-se efectiv. Acest lucru o face mult mai greu de pătruns în orice celulă din apropiere. Dar, cât timp se află în această configurație, este, de asemenea, mai greu pentru virus să atragă anticorpi.
În acest mod, virusul devine mai puțin vizibil pentru sistemul imunitar. „Acesta ar putea fi un mecanism pentru a evita detectarea de către gazdă și un răspuns imunitar puternic pentru o perioadă mai lungă de timp și pentru a crește eficiența totală a infecției.
Este o perspectivă asupra unui virus devastator care continuă să ne surprindă și o pevizualizare a modului în care modele sintetice ca acesta ne-ar putea oferi un avantaj în limitarea impactului pe termen lung al agentului patogen asupra populațiilor de pe tot globul, scrie ScienceAlert.