Ce ştim noi până în prezent este că Universul a apărut în urma unei explozii uriaşe de energie şi lumină. Fenomen numit „Big Bang”. Dar oare sunt oamenii de ştiinţă siguri de această teorie?
O echipă internațională de cercetători care studiază cronologia universului primitiv - măsurată în trilioane de secunde - lansează o idee. Numai că este complicat. Și încă nu sunt siguri pe ceea ce presupun că au descoperit.
Există două teorii despre exact ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 13,8 miliarde de ani, când Universul, care astăzi este inexplicabil de vast, a ieșit din ceva atât de inimaginabil de mic.
În primul rând, există o inflație cosmică - o perioadă ÎNAINTE de Big Bang în care, potrivit fizicienilor, o particulă ultraenergică s-ar fi umflat la o viteză și o scară de neînțeles. În această perioadă, materia, așa cum a fost, a rămas o masă rece și întunecată, fără formă. Apoi, cu mai puțin de un trilion de secunde mai târziu, a venit Big Bang - o minge de foc aproape infinit de fierbinte, care a explodat în cele din urmă formând toată materia în forma sa actuală, și în final Pământul și noi.
Dar oamenii de știință s-au străduit să lege cele două procese: cum ar putea o masă neagră rece să declanșeze momentul cel mai explozibil imaginabil? O echipă de fizicieni de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, ajutată de echipe din mai multe ţări, a descoperit acum o fază numită „încălzire”. Perioada inflației în momentul încălzirii a fost în mod evident o perioadă nebună. La un moment dat, gravitația a funcționat cu capul în jos și, în alt timp, a fost modificată prin efecte cuantice - iar acest lucru a permis Big Bang-ului să iasă din perioada rece a inflației cosmologice.
David Kaiser, profesor la MIT, a declarat: „Încălzirea a fost o perioadă nebună, când totul a mers prost". „Perioada post-flionare stabilește condițiile Big Bang-ului și, într-un anumit sens, de aici și Bang-ul în „Big Bang”. Este această perioadă de tranziție când iadul este dezlănțuit și materia se comportă într-un mod care este altceva decât simplu". „Arătăm că materia a interacționat atât de puternic în momentul în care s-ar putea descompune atât de repede, stabilind scena pentru Big Bang". „Nu știam că așa a fost, dar asta rezultă din aceste simulări cu fizica cunoscută. Acest lucru este fascinant pentru noi".
Cu toate acestea problema originii Universului rămâne fără răspuns. Știința este din ce în ce mai aproape de adevăr, dar încă nu există. Cercetarea a fost susținută, în parte, de Departamentul de Energie al SUA și Fundația Națională de Știință .
Alte teorii despre originea Universului
Astrofizicianul Robert Jastrow, afirma: „În acea primă clipă a fost plantată sămânţa a tot ce s-a întâmplat în Univers; toate stelele, toate planetele şi toate fiinţele vii au apărut în urma evenimentelor puse în mişcare în momentul exploziei cosmice. A fost, la propriu vorbind, momentul Creaţiei. Atunci a apărut Universul şi nu putem afla ce anume i-a provocat apariţia".
Fizicianul Victor Stenger spune că e posibil ca universul să fi apărut „fără nicio cauză”, „din nimic”. Iar filosoful Bertrand Russell a adoptat această poziţie într-o dezbatere despre existenţa lui Dumnezeu: „Universul există, asta e tot ce contează”. David Hume, unul dintre cei mai sceptici filosofi, considera această poziţie e de-a dreptul ridicolă. Cu tot scepticismul lui, n-a tăgăduit niciodată ideea de cauzalitate. In 1754, el scria: „N-am afirmat niciodată o absurditate aşa de mare cum că poate apărea ceva fără cauză".
Sean Carroll şi colega lui, Jennifer Chen, au însă propria teorie despre ce a fost înainte de Big Bang. În 2004, cei doi fizicieni au sugerat că poate Universul pe care îl ştim noi este "progenitura" unui univers-tată din care s-a rupt o bucăţică infimă de spaţiu-timp. Atunci când un nucleu (atomic) se descompune, acesta elimină o particulă. Universul-tată ar putea face acelaşi lucru, cu excepţia faptului că, în locul unei particule, elimină "universuri-bebeluş" şi poate că face acest lucru la infinit. "Este doar o fluctuaţie cuantică ce permite ca acest lucru să se întâmple", susţine Sean Carroll. Aceste "universuri-bebeluş", cum este şi Universul nostru, sunt "universuri paralele, la propriu" şi nu interacţionează și nu se influenţează unul pe altul, titrează Express.