Potrivit Registrului Agenției Naționale de Transplant, peste 4.200 de români au nevoie de transplant. Cu toate acestea, puțini au șansa să primească un organ prea curând, întrucât numărul donatorilor în moarte cerebrală a scăzut dramatic. În acest timp, Ministerul Sănătății a reușit să pună în dezbatere un proiect de lege a transplantului care urmează să unească cele 15 acte normative care reglementează, pe bucăți, domeniul
Ultima recoltare de organe din România a avut loc sâmbătă și a fost realizată de o echipă de medici de la Institutul Clinic Fundeni din București și de la Institutul Clinic de Urologie și Transplant Renal din Cluj-Napoca. Pacientul-donator avea 48 de ani și se afla în moarte cerebrală la Spitalul de Urgență din Sibiu. Ficatul pacientului a ajuns la București, iar rinichii la Cluj. „Mulțumim familiei pentru acceptul prelevării de organe, ținând cont de faptul că există foarte mulți pacienți pe listele de așteptare. Organele prelevate ne vor ajuta să salvăm viețile pacienților primitori”, anunța dr. Liviu Constantin, medic primar urolog la Institutului Clinic de Urologie și Transplant Renal din Cluj-Napoca, într-un comunicat de presă.
Această ultimă intervenție de recoltare de organe readuce pe tapet problema transplanturilor în România. De anul trecut încoace, numărul donatorilor a scăzut mult și constant, în condițiile în care pe lista de așteptare sunt peste 4.200 de persoane, după cum arată Registrul Agenției Naționale de Transplant (ANT). Dintre acestea, cele mai multe - 2.515 persoane - au nevoie de rinichi, de celule reproductive - EmbrioTransfer (684) sau de ficat (559).
Doar 215 transplanturi realizate anul acesta
În 2016, din cele 352 de cazuri în care s-a solicitat aparținătorilor acceptul de donare, 57 de familii au refuzat. Anul acesta, doar 175 de familii au fost întrebate și și-au dat sau nu acceptul. Din start e o problemă, dar cu mai multe aspecte. „Ține și de reticența aparținătorilor, care după atâtea scandaluri nu mai au încredere în medici”, atrage atenția dr. Dan Luscalov. Consecința directă este aceea că numărul de transplanturi a scăzut foarte mult. În 2016, în România au fost realizate 374 de transplanturi, din care 265 de rinichi, 97 de ficat, 11 de inimă și unul de pancreas. Anul acesta, însă, din ianuarie până acum, s-au realizat 142 de transplanturi renale, însumat, la București și la ClujNapoca, 71 de transplanturi hepatice și doar două de inimă, după cum arăta, ieri, dr. Victor Zota, pentru EVZ. În total, abia sărim la 215 transplanturi anul acesta.
Fiecare scandal dă peste cap activitatea
„În 2009 a fost primul scandal legat de transplanturi, iar în anul următor, 2010, activitatea a fost pusă la pământ. Și-a revenit prin 2011 și creștea, treptat, de la an la an. Dar a venit scandalul de anul trecut, de pe vremea fostului ministru Vlad Voiculescu, și acum a scăzut din nou activitatea de donare/transplant. E adevărat că aceste scandaluri nu sunt singurul motiv, dar contează foarte mult, din păcate, după cum se vede”, a explicat dr. Dan Luscalov, pentru EVZ.
O lege a transplatului în loc de 15 acte normative
De la primul transplant realizat în Româniua, aproape că fiecare ministru al Sănătății sau Guvern a avut ceva de reglementat. Rezultatul? În acest moment sunt în vigoare: titlul VI din legea 95/2006, la care se adaugă 12 ordine de ministru, o ordonanță de urgență și o hotărâre de guvern.
Ministrul Sănătății încearcă acum să le înglobeze într-o singură lege, al cărui proiect a fost pus recent în dezbatere. În premieră, proiectul a fost făcut cu consultarea actorilor implicați în procesul de transplan: „ANT a fost consultată la fiecare pas și s-a lucrat transparent. Avem încă de discutat câteva amendamente, dar este un proiect și poate fi modificat, întrucât este încă în dezbatere”, explica dr. Dan Luscalov. Dar în discuții au fost incluși și reposabilii de la Direcția generală de Asistență Publică, de la Inspecția Sanitară de Stat, inclusiv cei de la Afaceri Europene și Relații Internaționale.
ANT, controlată cel puțin o dată la doi ani
Dar ce conține proiectul? În primul rând, reglementează unificat activitatea de transplant de organe, ţesuturi şi celule de origine umană, care va fi organizată şi controlată de către Ministerul Sănătăţii care este autoritatea responsabilă. Apoi stabilește rolul și atribuțiile exacte ale Agenţiei Naţionale de Transplant, care va fi controlată cel puțin o dată la doi ani (și ori de câte ori este nevoie în acest interval) de către Inspecția Sanitară de Stat.
De asemenea, noul act statuează, din nou, faptul că transplantul de organe, ţesuturi și/sau celule de origine umană se efectuează numai în unităţile sanitare publice și private acreditate de ANT, dar și că prelevarea de organe, ţesuturi sau celule de la donatorul viu este posibilă numai cu avizul comisiei de avizare a donării de la donatorul viu, constituită în cadrul spitalului în care se efectuează transplantul.
Coordonatorul național, înființat oficial
Această comisie urmează să evalueze motivaţia donării şi să controleze dacă au fost respectate drepturile pacienţilor. În cazul donatorilor în viață, proiectul prevede că această comisie va evalua atât donatorul, cât şi primitorul, inclusiv psihologic şi/sau psihiatric, ca să testeze capacitatea de exerciţiu, precum şi motivaţia donării. Pentru că în România donarea este benevolă!
Același act normativ prevede că analizele făcute donatorului vor fi păstrate timp de 30 de ani în arhiva ANT și că acesta va face obligatoriu controale medicale post-donare la o lună, 3 luni, 6 luni și un an, ale căror costuri sunt suportate de stat, inclusiv dacă e necesară internarea pentru ele.
Nu în ultimul rând, va fi înființată oficial și definitită ca rol și atribuții funcția de coordonator național al programului de transplant, cea care a fost unul din motivele scandalului anul trecut dintre fostul ministru al Sănătății, Vlad Voiculescu, și conducerea ANT.