Raul Dumitrescu a trăit o experienţă senzaţională: în urmă cu circa patru ani, s-a îmbolnăvit grav, verdictul fiind necruţător: cancer de colon. Singura soluţie ar fi fost operaţia, iar şansele de vindecare, minime. Totuşi, cu voia lui Dumnezeu, Raul Dumitrescu a descoperit că boala poate fi învinsă printr-o severă dietă naturistă şi prin dorinţa arzătoare de a te autovindeca.

Cum a fost posibil acest miracol? Ne dezvăluie chiar Raul Dumitrescu:

„În 1987, lucram la Centrala Nucleară de la Cernavodă şi am reuşit „performanţa” de a face un infarct. Tensiunea arterială atinsese valoarea de 30/19, aveam angor la efort, cardiopatie ischemică dureroasă, colită de fermentaţie, vederea slăbită, părul grizonat spre alb, mi se umflau picioarele. Se vedea treaba că efortul celor 40 de ani de activitate îşi pusese, credeam definitiv, amprenta asupra sănătăţii mele. în 1989, mă pregăteam să ies la pensie pentru boală...

Tocmai când să zic hop, mi-a apărut o criză de hemoroizi, care nu a cedat la nici un tratament clasic de medicină alopată. După trei biopsii, diagnosticul a fost clar: cancer de colon. Am refuzat, cu îndârjire, operaţia. Ajunsesem, din cauza durerilor atroce, să iau 10-15 algocalmine pe zi.

La un moment dat, am auzit de dl Valeriu Popa care, pasămite, ar face „minuni”. Bun, l-am căutat și l-am găsit în mijlocul unui grup de 200-400 de persoane. Din jenă, nu l-am putut aborda, dar am aflat tratamentul clasic pe care îl instituia: nu se mănâncă nimic, se beau, zilnic, doi litri de apă distilată şi se fac câte două clisme pe zi... Mi-am spus că dl Valeriu Popa este, cu siguranţă, nebun.

Studiu disperat

Totuşi, discuţia purtată cu asistenta domniei sale, dna Tudor, să-i ajute Dumnezeu, a avut darul să mă facă să înţeleg ce miracol reprezintă Natura, că Ea a avut grijă să ne lase alimente-medicament etc., etc. Cert este că m-am apucat să studiez ca un disperat. Norocul meu este că mă descurc în opt limbi străine. În mai puţin de două săptămâni, am realizat cât de imens era oceanul necunoaşterii mele şi cât de inutil de orgolios eram numai pentru că urmasem cursurile a trei facultăţi şi că îmi luasem şi un doctorat!

Din ce trecea timpul, realizam că voi muri tot... prost, din ce în ce mai prost! Primul lucru pe care l-am înţeles a fost faptul că dacă nu mănânc nimic, nu iese nimic pe partea cealaltă... Nu iese, nu doare! în sfârşit, după această nemaipomenită cugetare, în prima etapă, am renunţat la pâine, la produsele de panificaţie, la carne şi produsele din carne, la zahăr şi am devenit... vegetarian.

Mi-a fost clar, de la început, că nu mă voi putea adapta organic tratamentelor clasice naturiste, cu dietoterapii severe, clisme etc. Deci, mi-am instituit propriul tratament: metode naturiste împrumutate din cele peste o sută de cărţi studiate! De abia după 45 de zile am renunţat la dieta vegetariană, adică la hrană trecută prin fot, şi am adoptat dieta naturistă, adică fructe şi legume netrecute prin foc,crude.

Dieta naturistă

Am ţinut-o aşa circa 7 săptămâni, încă mai luam, din cauza durerilor, 1-3 algocalmine zilnic. M-am hotărât, deci, să aplic tratamentul doctorului Ernst Günter: 300 de mililitri de suc de morcovi şi 180 de mililitri din cel de spanac, timp de șase săptămâni. După cum se vede, nu am murit de... foame ci, treptat-treptat, am slăbit 25-30 de kilograme, părul mi s-a înnegrit, nu mai port ochelari, nu mai sunt hipertensiv, nu mai am nici aritmie și nici tahicardie, nu mai fac angor la efort, pe electrocardiogramă nu se mai distinge infarctul, nu mai am colită de fermentaţie, ultimele trei biopsii au ieşit negative.

Slavă Domnului! în sfârşit, folosindu-mă de cele citite, studiate, învăţate, am început „reîncărcarea”, adică readucerea la dieta cu crudităţi, pe care o practic şi în prezent.

De atunci, explic tuturor celor ce vor să mă asculte cum ne intoxicăm, cum ne otrăvim cu bună ştiinţă din momentul în care suntem luaţi de la sânul mamei. Pot afirma că am şi... descoperit secretul longevităţii!“

Sursa: Revista Flacără - 1995